Pe 13 martie 2013, Cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio, în vârstă de 76 de ani, păstorul unei mari arhidieceze din America Latină, este ales al 266-lea Succesor al Sfântului Petru; îşi ia numele Francisc.
Fiu de imigranți piemontezi, născut la 17 decembrie 1936 într-o suburbie a orașului Buenos Aires, Bergoglio este primul papă care vine din emisfera sudică şi primul neeuropean din ultimii aproape 1.300 de ani. Este primul iezuit ales papă şi primul membru al oricărui ordin religios ales în ultimele aproape două sute de ani (după Papa Grigore al XVI-lea, un benedictin, ales în 1831); este primul papă care și-a luat numele „Sărăcuțului din Assisi”; este primul papă al cărui pontificat a început într-o situație cu totul particulară: după retragerea predecesorului său, Papa Benedict al XVI-lea.
Bergoglio a fost întotdeauna cunoscut pentru stilul său de viață marcat de austeritate și simplitate. El a locuit mereu într-o încăpere mică din reședința arhiepiscopală din Buenos Aires și a călătorit cu mijloacele de transport în comun. El a adus această sobrietate și la Vatican, unde a ales ca reședință Casa Sfânta Marta, preferând-o apartamentului papal din Palatul Apostolic.
Chiar de la prima apariție în Loja Binecuvântărilor a Bazilicii Sf. Petru, Papa Francisc a cucerit prin simplitatea și ineditul gesturilor: „Înainte de toate, doresc să ne rugăm…” Şi a început să se roage împreună cu mulțimea din Piața Sf. Petru. Apoi, într-un gest de umilință, pe care ulterior lumea avea să-l descopere ca fiindu-i atât de familiar, a spus: „… vă cer ca voi să îl rugați pe Domnul să mă binecuvânteze…” și s-a plecat pentru a primi rugăciunea de binecuvântare a poporului.
Și și-a încheiat primul discurs cu aceste cuvinte: „Rugați-vă pentru mine și pe curând! Ne revedem curând: mâine doresc să merg să mă rog Fecioarei Maria, ca să păzească întreaga Romă. Noapte bună și odihnă plăcută!” Era doar începutul pontificatului acestui papă „luat aproape de la capătul lumii”, un pontificat scos din tiparele formalismului, un pontificat care avea să uimească lumea întreagă.
Papa Francisc, în continuitate cu predecesorii săi
Stilul direct, apropiat, patern al Papei Francisc dă un caracter particular pontificatului său. Dar chiar dacă Papa Francisc are o personalitate mai specială și un nou mod de comunicare, Bergoglio nu trebuie văzut în opoziție cu predecesorii săi.
Sfântul Părinte Papa Francisc se înscrie pe linia celor care l-au precedat pe scaunul lui Petru. Tot ceea ce îl deosebește nu reprezintă o ruptură în învăţăturile pontificale, ci poate reprezenta o adevărată mărturie despre continuitatea apostolică, despre darurile diferite ale aceluiaşi Duh.
Multe dintre gesturile Papei Francisc (a se vedea reforma Curiei Romane!) amintesc de Ioan al XXIII-lea, care, cu simplitate și curaj, a convocat Conciliul Vatican II în perioada deloc liniștită a anilor ʹ60, pentru a aduce „aer proaspăt” în Biserică. Unele dintre intervențiile sale ne fac să ne gândim la Papa Paul al VI-lea, fidel față de spiritul de reformă propus de Conciliu și un apărător înflăcărat al vieții umane și al familiei, ca și Papa Francisc.
Ioan Paul al II-lea a deschis porțile inimilor tinerilor celui de-al treilea mileniu, iar Papa Francisc continuă să ofere un loc privilegiat tinerilor în inima Succesorului lui Petru și în inima Bisericii. Tot Ioan Paul al II-lea a instituit sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu, iar Papa Francisc a făcut din milostivire una din temele „de suflet” ale pontificatului său.
De câte ori Papa Francisc și-a exprimat aprecierea, admirația și fraternitatea față de predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care a luminat cu înțelepciune viața Bisericii, până la ultimul său gest făcut cu atâta umilință! Nu am putea să nu recunoaștem și umilința Papei Francisc, manifestată chiar de la prima apariție în fața credincioșilor.
În atitudinea apropiată și umilă a lui Francisc se reflectă întreaga moștenire a predecesorilor săi, în continuitatea căruia se poate observa aceeași fidelitate față de Biserică.
Temele pontificatului
Dintre temele cheie ale pontificatul Papei Francisc amintim: milostivirea lui Dumnezeu, grija față de creație, atenția îndreptată către periferii, tandrețea, sinodalitatea, care înseamnă „a merge împreună”, drama miilor de refugiați, acestea regăsindu-se în multe din discursurile sau intervențiile sale.
În cei șase ani de când este la cârma Bisericii Catolice, Papa Francisc a rostit:
- peste 1000 de predici, din care 670 la Liturghiile de la Casa Sfânta Marta;
- peste 1200 de discursuri publice;
- peste 270 de cateheze, în cadrul Audiențelor generale de miercurea, unde a abordat teme precum: Crezul, Sfintele Sacramente, darurile Duhului Sfânt, Biserica, familia, milostivirea, speranța creștină, Sfânta Liturghie, Poruncile, rugăciunea Tatăl nostru;
- peste 350 de scurte cateheze prilejuite de Evanghelia duminicală sau din zilele festive, în cadrul rugăciunilor Îngerul Domnului sau Regina Coeli.
A emis două enciclice:
- Lumen fidei – Lumina credinței, completând documentul a cărui redactare o începuse predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea;
- Laudato si’ – Lăudat să fii, Domnul meu!, prima enciclică „ecologică” din istoria Bisericii, în care cheamă lumea să se îngrijească de Creație, întrucât cele mai grave consecințe ale deteriorării mediului îi afectează pe cei mai slabi.
… patru exortații apostolice:
- Evangelii gaudium – Bucuria Evangheliei – text programatic al pontificatului său și fundamental pentru a-l înțelege în toată complexitatea sa;
- Amoris laetitia – Bucuria iubirii – text despre iubirea în familie, în care sunt tratate probleme actuale şi concrete: educația copiilor, pregătirea la căsătorie, familiile în dificultate etc.
- Gaudete et exsultate – Bucurați-vă și tresăltați de veselie! – despre chemarea la sfințenie în lumea contemporană;
- Christus vivit – Cristos este viu – text despre credință și discernământul vocațional, dedicat mai ales tinerilor.
36 de constituții apostolice; 27 de motu proprio; o bulă papală, Misericordiae Vultus – Chipul milostivirii – prin care a convocat Jubileul Extraordinar al Milostivirii.
Papa Francisc a prezidat trei sinoade: două dedicate familiei și unul dedicat tinerilor.
A făcut 27 de călătorii apostolice, vizitând 41 de țări de pe toate continentele, mai puțin Oceania, și 24 de călătorii în Italia.
Dintre numeroasele canonizări, amintim: trei papi – Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea; Maica Tereza de Calcutta; părinții Sfintei Tereza a Pruncului Isus; cei doi păstorași de la Fatima, Iacinta și Francisc.
Papa Francisc are un cont Twitter în 9 limbi (@pontifex), cu 48 milioane de urmăritori, și Instagram (Franciscus), care are aproape 6 milioane de urmăritori.
Papa Francisc și România
Pe 27 martie 2013, imediat după alegerea sa, Papa Francisc a semnat decretul prin care recunoștea „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika”.
Pe 31 octombrie 2013 a autorizat promulgarea decretului cu privire la martiriul Episcopului Anton Durcovici.
Pe 26 ianuarie 2018 a semnat decretul prin care recunoştea „martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal”, iar pe 19 martie 2019, Papa Francisc a recunoscut martiriul celor șapte episcopi greco-catolici români ce vor fi beatificați în timpul vizitei sale apostolice la Blaj.
În noiembrie 2017, cu ocazia vizitei delegaţiei oficiale a Academiei Române la Vatican, răspunzând invitației înaltului for de cultură, Pontiful a acceptat să fie membru de onoare al Academiei Române, cu mențiunea: „O fac din prietenie pentru voi, pentru România.”
În noiembrie 2018, Papa Francisc i-a primit pe episcopii romano-catolici și greco-catolici români la Vatican, în cadrul vizitei ad limina Apostolorum.
Din discursurile Papei:
Tineri și tinere, vă rog: nu stați la coada istoriei! Fiți protagoniști. Jucați în înaintare. Alergați înainte, construiți o lume mai bună. […] Vă rog, nu lăsați ca alții să fie protagoniștii schimbării. Voi sunteți cei care au viitorul. Prin voi intră viitorul în lume. Vouă vă cer să fiți și protagoniști ai acestei schimbări. Continuați să depășiți apatia și să oferiți un răspuns creștin la neliniștile sociale și politice care apar în diferite părți ale lumii. Vă cer să fiți constructori ai viitorului, să porniți la lucru pentru o lume mai bună. Dragi tineri, vă rog, nu priviți viața de la balcon, intrați în ea; Isus nu a rămas la balcon, a intrat; intrați în ea, așa cum a făcut Isus. (ZMT, Rio de Janeiro, 27 iulie 2013)
Ce rol esențial a avut familia în construcția acestei țări! Și cât de mult merită aceasta sprijinul nostru și încurajarea noastră! Și totuși, nu pot să-mi ascund îngrijorarea cu privire la familie, care este amenințată, poate mai mult ca niciodată înainte, din interior și din afară. Relații profunde au fost puse în discuție, precum și baza însăși a căsătoriei și a familiei. Eu pot doar să propun din nou importanța și, mai ales, bogăția și frumusețea vieții familiale. (din discursul în fața Congresului american, 24 septembrie 2015)
Căsătoria creștină și viața familială sunt înțelese în toată frumusețea și atracția lor dacă sunt ancorate în iubirea lui Dumnezeu, care ne-a creat după chipul său, așa încât noi să-i putem da glorie ca imagini ale iubirii sale și ale sfințeniei sale în lume. Tați și mame, bunici și bunicuțe, copii și nepoți: toți, toți chemați să găsească, în familie, împlinirea iubirii. Nimeni nu spune că este ușor, voi știți asta mai bine decât mine. Este ca și cum ai pregăti un ceai: e ușor să fierbi apa, dar o ceașcă bună de ceai cere timp și răbdare; este nevoie să se lase la infuzat! Astfel, zi după zi, Isus ne încălzește cu iubirea sa rodnică, în așa fel încât să impregneze toată ființa noastră. Din comoara Inimii Sale Sfinte revarsă asupra noastră harul de care avem nevoie pentru a vindeca infirmitățile noastre și a deschide mintea și inima ca să ne ascultăm, să ne înțelegem și să ne iertăm unii pe alții. (Dublin, 25 august 2018)
Actualitatea creştină, nr. 6/2019, Anul XXX, p. 28-31.
