Text: Cristina Grigore
Papa Francisc, un pontif timid la început, a ajuns să se exprime public zilnic, iar stilul său deschis și informal de a relaționa – cu mulțimile, cu persoanele –, i-a atras și cucerit pe mulți. Faptul că a devenit repede un personaj carismatic pentru societate și o autoritate morală pe plan mondial au făcut din el un subiect interesant pentru industria presei și nu numai. Nu trece zi să nu citești în presă ceva despre Papa sau săptămână, să nu vezi ceva despre el la televizor, iar edituri care înainte nu arătaseră vreun interes pentru domeniul religios sau Biserica Catolică, editează acum cărți legate de Pontif.
Numele Papei Francisc „vinde bine” – atât produse, cât și idei –, persoana sa „dă bine” – și vedem adesea personalități care se întâlnesc cu Sfântul Părinte. Sunt destui cei care, conștienți de acest lucru, îl exploatează și, desigur, întotdeauna cineva are ceva de câștigat: cititorul – când informația este de calitate; instituțiile media și editurile – când vânzările merg bine; diferite persoane, grupuri sau instituții – când afirmațiile sau gesturile Papei Francisc vin în sprijinul activităților sau ideilor lor. Pe unii însă acest câștig nu îi mulțumește sau gesturile și afirmațiile Papei nu îi avantajează și atunci joacă murdar.
Utilizând știrile false (fake news) și având un bun aliat în rețelele de socializare, prin care informația ajunge la mulți și repede, unii se folosesc incorect de numele Papei Francisc pentru a atrage cititori pe propriile site-uri (și implicit bani, din publicitate) sau pentru a răspândi idei/ideologii, și asta, scoțând cuvinte din context, interpretând după bunul plac afirmații, inventând titluri și declarații.
Unii analiști spun că va trebui să ne obișnuim cu știrile false. Google și Facebook implementează instrumente pentru identificarea ori blocarea unor astfel de știri, iar la noi, au apărut deja servicii menite să le semnaleze. Dar oare pot fi ele oprite? Pare imposibil. Și atunci, ce e de făcut? Cu atât mai mult, cu cât acum, accesul unei persoane la informație nu mai este mediat – de televiziune, radio, presă scrisă –, consumatorul de știri luându-și singur informația din mediul online. Cine mai stabilește criteriul adevărului unei știri? Înainte se spunea: „Am văzut la televizor, deci așa este”. Astăzi, vedem informația pe pagina de Facebook a unui prieten și considerăm astfel că avem „garanția” adevărului. Cine mai „verifică” astăzi știrea? Noi, cei care o citim. Așa cum, dacă vrem să aflăm care este programul primului-ministru, consultăm site-ul Guvernului, la fel, dacă vrem să aflăm ce a spus Papa Francisc, mergem pe site-urile oficiale ale Bisericii: al Vaticanului, al Radio Vatican, ale Bisericii Catolice din România.
Pentru a demonta știrile false referitoare la Papa, care ajung în spațiul românesc, Biroul de presă al Arhidiecezei noastre a lansat o pagină de Facebook: „Ce (nu) a zis Papa Francisc” (fb.com/aZISpapa). De exemplu, Sfântul Părinte nu a spus „Nu mâncați miel de Paște” sau că Bilblia și Coranul sunt același lucru, și nu a propus „15 simple acte de caritate”. Dacă găsiți vreo afirmație falsă atribuită Papei Francisc sau aveți dubii asupra veridicității ei, semnalați-o sau cereți lămuriri. Fiți critici! Dacă citiți etichetele produselor alimentare pentru a vedea dacă au E-uri ori termenul de garanție expirat, dacă citiți prospectele medicamentelor pentru a vedea dacă ar putea exista reacții adverse, de ce ați „înghiți” tot ce citiți pe internet ori Facebook?
„Papa Francisc, ţinta ştirilor false”, de Cristina Grigore, în „Actualitatea creștină”, nr. 5/2017, p. 15.
