de Cristina GRIGORE
În timpul vizitei sale în Statele Unite ale Americii, Papa Francisc se va adresa oficial în ziua de 25 august a.c. Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în New York. Este al patrulea Suveran Pontif care ia cuvântul la ONU, după Paul al VI-lea (1965), Ioan Paul al II-lea (1979 şi 1995) şi Benedict al XVI-lea (2008). În acest an, Organizația, care numără 193 de state membre, aniversează 70 de ani de la înființare.
Cu siguranță, prezența Papei Francisc la ONU nu e nici pe departe un eveniment pus în agendă pentru a da bine la imaginea Pontifului sau a Bisericii Catolice, iar intervenția sa nu va fi un discurs formal, ceremonios, ci va pune degetul pe rană, așa cum ne-a obișnuit deja. „Sfântul Scaun sau țara cutare sau cutare va putea să țină un discurs frumos la Națiunile Unite – arăta recent Papa –, dar dacă munca nu pornește de la periferie spre centru, nu are efect”, referindu-se la responsabilitatea primarilor orașelor. Această reorientare a acțiunii, de la periferie spre centru, ar putea fi și soluția propusă de Suveranul Pontif pentru ieșirea ONU din situația de impas, de blocare între ceva ce nu mai merge și ceva ce nu a fost consolidat încă. Arhiepiscopul Silvano Maria Tomasi, Observator Permanent al Sfântului Scaun la ONU, în Geneva, semnala într-un interviu acordat la 25 august a.c. agenției Zenit că devine tot mai puternică percepţia şi convingerea că ONU „este slabă, supra-birocratizată şi dificil de administrat”. Pentru a fi constructivă – spune Tomasi – este important ca organizaţia internaţională „să urmărească o serie de valori şi o percepţie a persoanei umane mai realistă decât cea pe care o foloseşte acum. Nu trebuie uitat că persoana umană, prin natura ei, este deschisă spre ceilalţi oameni, nu închisă în sine, stăpânită de propriile pasiuni, dorinţe şi interese. Cu cât indivizii se închid mai mult în sine, cu atât se autodistrug. Numai în relaţie cu ceilalţi şi cu Celălalt putem găsi răspunsul şi posibilitatea de a pune bazele unei acţiuni comune concrete în lumea de azi”.
Nu putem şti de pe acum ce va spune Papa Francisc la ONU, dar foarte probabil elementele centrale vor fi „persoana umană” și „pacea”. Suveranul Pontif a atins câteva tematici, în iulie a.c., în cadrul unui eveniment organizat la Vatican şi la care au participat primari din mai multe oraşe. Referindu-se la aşteptările pe care le are de la ONU, a specificat că acestea sunt mari și că organizația internațională ar trebui să se ocupe îndeosebi de traficul de persoane, de exploatarea persoanelor și de emigranți. La rândul său, Mons. Tomasi subliniază că pe termen lung, binele comun se consolidează printr-o corectă percepţie a persoanei umane, „prin aşezarea ei în centrul a toate”. De asemenea, o altă problemă stringentă este legată de absenţa păcii. ONU, amintea Papa Paul al VI-lea în 1965, a fost înfiinţată tocmai în acest scop: „împotriva războiului, pentru pace”. Şi cita atunci Suveranul Pontif cuvintele preşedintelui John Kennedy: „Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii”. În cele şapte decenii de la înfiinţarea Organizaţiei „pentru pace” omenirea nu a fost cruțată de conflicte armate și războaie, iar tensiunile și conflictele tot mai crescânde și răspândite din ultima perioadă îi fac pe unii să înainteze ipoteza unui posibil al treilea război mondial. „Mai più la guerra!” Să nu mai fie niciodată război! Un apel la pace, la „pace deplină” lansat de Papa Paul al VI-lea la ONU în 1965, repetat de urmașii săi, și care cu siguranță va răsuna din nou prin glasul Papei Francisc.
[Articol apărut în Actualitatea Creştină, Anul XXVI, nr. 09/2015, p. 17]
