Pe 13 martie, se împlinesc cinci ani de când Cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio, Arhiepiscop de Buenos Aires, a fost ales episcop al Romei. Cel de-al 266-lea Papă al Bisericii Catolice și-a ales numele de Francisc: Papa Francisc.
A cucerit prin umilință
Pe 13 martie 2013, la ora Italiei 19:06, din hornul instalat pe acoperişul Capelei Sixtine a început să iasă fum alb. Era semnul că Biserica avea din nou un papă. După mai bine de o oră, cel ales a ieșit în Loja Binecuvântărilor a Bazilicii Sf. Petru și lumea întreagă a putut să vadă chipul noului Papă, după ce-i aflase numele, care nu a fost ales la întâmplare. Iezuit argentinian, primul Pontif sud-american, acest Papă „luat de la capătul lumii” a declarat încă de la prima sa întâlnire cu presa: „Îmi doresc o Biserică săracă, pentru săraci”, iar referindu-se la nume, explica: „Francisc este numele păcii și l-am ales pentru că era în inima mea”.
Felul în care Papa Francisc și-a început misiunea a cucerit întreaga lume: „Înainte de toate, doresc să ne rugăm…”. Şi a început să se roage împreună cu mulțimea din Piața Sf. Petru. Apoi, într-un gest de umilință, pe care ulterior lumea avea să-l descopere ca fiindu-i atât de familiar, a spus: „… vă cer ca voi să îl rugați pe Domnul să mă binecuvânteze…” și s-a plecat pentru a primi rugăciunea de binecuvântare a poporului. A urmat prima binecuvântare Urbi et Orbi acordată de noul Pontif.
Cuvintele cu care și-a încheiat primul său discurs erau încă o dovadă că urma un pontificat scos din tiparele formalismului: „Rugați-vă pentru mine și pe curând! Ne revedem curând: mâine doresc să merg să mă rog Fecioarei Maria, ca să păzească întreaga Roma. Noapte bună și odihnă plăcută!”. Suntem martorii unui pontificat care a adus un suflu nou în Biserică. Papa Francisc este un om al poporului, este un părinte.
