Primatul lui Petru în Biblie (3)
„Papa, episcopul Romei și succesorul Sfântului Petru, este principiul perpetuu și vizibil și fundamentul unității Bisericii. Este vicarul lui Cristos, capul colegiului episcopilor și păstorul întregii Biserici, asupra căreia, din orânduire divină, are putere deplină, supremă, nemijlocită și universală”
(Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, nr. 182)
După ce am conștientizat rolul Sfântului Petru din numele nou primit și din declarația solemnă a Mântuitorului (Mt 16,18-19), înaintăm cu clarificările din Biblie referitoare la primatul petrin.
Ministerul succesorului lui Petru, pe care Biserica Catolică îl reține ca principiu de unitate a comunității creștine, își are originile în paginile Sfintei Scripturi. Rolul pe care l-a avut Petru în comunitatea creștină primară este ilustrat foarte clar în Faptele Apostolilor și în Scrisorile Apostolice. Situațiile conflictuale care nu au lipsit în Biserică încă de la început și-au găsit rezolvarea tocmai în exercitarea primatului de jurisdicție al lui Petru în comuniune cu ceilalți apostoli și prezbiteri.
Ceea ce tradiția numește Conciliul de la Ierusalim, adică adunarea apostolilor pentru a rezolva criza de la Antiohia cu privire la circumcizie, relatată în Faptele Apostolilor, capitolul 15, indică rolul întemeietor și normativ pe care l-a avut experiența lui Petru: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă. Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință. Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce? Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus” (Fap 15,7-11).
Pentru Biserica Primară, faptul că Petru a fost ales să fie martorul primei convertiri a unor păgâni arăta legitimitatea misiunii Bisericii printre păgâni. Paul va fi numit apostolul păgânilor, dar va ajunge astfel pentru că Dumnezeu i-a arătat lui Petru că asta trebuie făcut, dăruind pe Duhul Sfânt familiei lui Corneliu (Fap 10-11). Cât privește problema circumciziei, pentru Petru perspectiva este deja schimbată: nu păgânii sunt salvați ca și iudeii, ci iudeii sunt salvați ca și păgânii. Acest fel de primat de jurisdicție al lui Petru (și nu doar de onoare) va fi prezent în Biserică prin succesorii acestuia, episcopii Romei, după cum vom vedea în mărturia Sfinților Părinți, cu o notă de infailibilitate care va fi definită la Conciliul Vatican I. (Va urma)
Actualitatea creştină, nr. 3/2019, Anul XXX, p. 11.
