Începul de toamnă ne colorează trăirea misionară prin prezentarea succintă a fondatorului Uniunii Misionare Pontificale.
Paolo Manna s-a născut în 1872, în Avellino, Italia, într-o familie cu șase frați, fiind fiul lui Vincenzo și Lorenza. Mama lui a murit când avea doar doi ani. În timpul seminarului, după ce a citit cele două publicații, Misiunile catolice și Lumea și misiunea, s-a alăturat Institutului Pontifical pentru Misiuni Străine (PIME). Este hirotonit preot în 1895. Merge în Birmania de Est împreună cu familia lui, unde se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se întoarcă în Italia.
În 1909, Manna este numit director al „Misiunilor catolice”. Promovează cărți misionare, broșuri, calendare, face apeluri pentru vocații misionare și îndemnuri pentru rugăciuni pentru misionari. În același an publică Operarii autem pauci și trimite un exemplar Sfântului Părinte Pius al X-lea (1903-1914). Această carte este interzisă în multe seminarii diecezane, deoarece îi încuraja pe tineri să-l iubească pe Isus Cristos, invitându-i să-și dăruiască viața pentru Împărăția lui Dumnezeu în misiune.
În 1916 fondează Uniunea Misionară a Clerului, fiind ajutat de Guido Maria Conforti, Arhiepiscopul Parmei și fondatorul Misionarilor Xaverieni. În 1919, fondează publicaţia Italia missionaria, cu scopul încurajării vocaţiilor. În același an, înființează „cercurile misionare” în cadrul seminariilor diecezane, care au dăruit misiunilor mulți slujitori ai Cuvântului. În 1924, Manna este ales superior general al PIME, funcție pe care o păstrează până în 1934. În 1942, scrie Frații separați și noi, care provoacă multe discuții între episcopii și preoții din Italia.
Din 1943 până la moartea sa, Părintele Manna a fost superior regional în sudul Italiei, unde înființează „Seminarul sudic pentru misiuni în străinătate”. În 1950, cu doi ani înainte de moartea sa, Manna scrie Bisericile noastre și propagarea
Evangheliei – pentru soluționarea problemei misionare. Această lucrare stă la baza enciclicei lui Pius al XII-lea Fidei donum (1957), documentul care a deschis calea pentru angajamentul misionar direct din partea diecezelor şi a clerului diecezan. A murit la Napoli în ziua de 15 septembrie 1952, iar pe 4 noiembrie 2001 este declarat Fericit de Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005).
Pr. Ștefan Lenghen
Actualitatea creştină, nr. 9/2021, Anul XXXII, p. 26.
