Munca, pornind de la Biblie, este răspunsul adecvat plin de recunoștință din partea omului față de marele dar al pământului. Așadar, prin muncă oamenii nu doar că își pot câștiga propriile mijloace de trai, dar prin aceasta, ei contribuie cu ceva la buna dezvoltare a lumii. Astfel, omul, într-un anumit fel, participă la lucrarea de creație a lui Dumnezeu (DOCAT 136).
Dacă, în primele pagini ale Genezei, „munca” lui Dumnezeu este un exemplu pentru om, la fel este și „odihna” lui.
„Odihna” lui Dumnezeu nu poate fi interpretată în mod banal, ca o inactivitate a lui Dumnezeu. Odihna divină din cea de-a șaptea zi subliniază plinătatea realizării înfăptuite și exprimă într-un anume fel pauza pe care a luat-o Dumnezeu în fața lucrării „foarte bune” (Gen 1,31) ieșită din mâinile sale, pentru a arunca asupra ei o privire plină de bucurie și satisfacție: este o privire „contemplativă”, care nu are în vedere noi realizări, ci mai degrabă bucuria dată de ceea ce a fost împlinit; o privire îndreptată asupra tuturor lucrurilor, dar în mod special asupra omului, culme a creației (Scrisoarea apostolică Dies Domini a Papei Ioan Paul al II-lea, nr. 11).
Alternanța dintre muncă și odihnă, înscrisă în natura omenească, este voită așadar de Dumnezeu însuși. Odihna este „sfântă”, căci îi permite omului să se sustragă ciclului treburilor pământești, care îl absorb de prea multe ori… prea tare. Să-și recapete conștiința faptului că toate sunt lucrarea lui Dumnezeu (cf. Dies Domini, 65). Să-și ofere posibilitatea ca întrerupând ocupațiile de zi cu zi să se regăsească pe sine, să se autodepășească, să se întoarcă spre Dumnezeu.
Întrebarea „cât ne costă păstrarea duminicii ca zi liberă?” pornește de la premisa că am transformat deja, în gândul nostru, duminica într-o zi de lucru și că apoi calculăm suma pe care o pierdem dacă renunțăm la această zi de lucru (R. Spaemann în Capitalul de Reinhard Marx). De ce să distrugem sensul fundamental ce definește duminica? Sensul ce stă în faptul că duminica nu este o parte din sistemul funcțional al grijii noastre pentru viața de zi cu zi. „În această zi nu suntem robi, ci domni. Nu suntem buni de ceva, ci pur și simplu suntem, iar tot restul este pur și simplu suficient de bun pentru noi” (R. Spaemann).
Dacă, așadar, pentru Dumnezeu această odihnă nu este o simplă inactivitate… de ce nu ar fi și la noi la fel? Această zi să lase loc valorilor spirituale; persoanele împreună cu care trăim să-și recapete adevăratul chip, în cadrul întâlnirilor și al dialogurilor mai tihnite. Până și frumusețile naturii, prea des degradate de o logică a dominării care se întoarce împotriva omului, pot fi redescoperite și apreciate astfel în profunzime.
„Munca nu pleacă de la tine când îi arăți unui copil curcubeul, însă curcubeul nu așteaptă până când termini tu treaba.” (proverb chinezesc)
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 8/2021, anul XXXII, p. 16.
