„Dumnezeu iartă întotdeauna,
noi, oamenii, iertăm uneori,
dar natura nu iartă niciodată și,
dacă nu o ocrotești, te va distruge”.
(Papa Francisc)
În urmă cu doi ani, la 24 mai 2015, Papa Francisc semna cea de a doua Scrisoare enciclică a sa, „despre grija pentru casa noastră comună”, intitulată Laudato si’, cu trimitere evidentă la celebra „Cântare a creaturilor”, imnul de laudă scris de Sfântul Francisc de Assisi.
După prezentarea Enciclicei, din 18 iunie 2015, Papa Francisc a anunțat că, urmând exemplul fraților noștri ortodocși, instituie în Biserica Catolică Ziua Mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, de celebrat în fiecare an, în prima zi a lunii septembrie. Această zi vrea să ofere „fiecărui credincios și comunităților oportunitatea prețioasă de a reînnoi adeziunea personală la propria vocație de păzitori ai creației, înălțând către Dumnezeu mulțumirea pentru lucrarea minunată pe care El a încredințat-o îngrijirii noastre, invocând ajutorul Său pentru ocrotirea creației și milostivirea Sa pentru păcatele comise împotriva lumii în care trăim” (Scrisoare pentru instituirea „Zilei Mondiale de rugăciune pentru îngrijirea creației”, 6 august 2015).
Ideea acestei Zile Mondiale a fost sugerată de Mitropolitul ortodox de Pergam, Ioannis Zizioulas, care a participat la prezentarea Enciclicei Laudato si’. Amintind faptul că Patriarhul ecumenic de Constantinopol a decis încă din anul 1989 ca ziua de 1 septembrie – începutul anului liturgic în ritul bizantin – să fie una de rugăciune pentru mediul înconjurător, Mitropolitul a întrebat: „Nu ar putea să devină pentru toți creștinii o zi dedicată unei astfel de rugăciuni?”. „Mă refer – a explicat mai apoi – la efortul de a înfrunta împreună problemele existențiale cele mai profunde cu care se confruntă omenirea în ansamblul său, nu numai în anumite locuri ori cu anumite categorii de persoane. Ecologia este fără îndoială cea mai evidentă candidată pentru acest caz”.
Papa Francisc, în Mesajul de anul trecut pentru Ziua Mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, amintește la un moment dat că Patriarhul Bartolomeu I a subliniat în repetate rânduri păcatele omenirii împotriva creației: „oamenii distrug diversitatea biologică a creației lui Dumnezeu; oamenii compromit integritatea Pământului și contribuie la schimbarea climei, despuind pădurile sale naturale sau distrugând zonele umede; oamenii poluează apele, solul, aerul: toate acestea sunt păcate… o crimă împotriva naturii este o crimă împotriva noastră și un păcat împotriva lui Dumnezeu”.
Noi, oamenii, suntem chemați să „dovedim milostivire” față de creație, față de Pământul care este casa noastră comună, să recunoaștem greșelile și păcatele săvârșite față de lumea creată. Numai astfel vom schimba cursul existenței noastre. „Convertirea ecologică” – despre care vorbește Papa Francisc în enciclica sa – îl privește pe fiecare individ în parte și întreaga comunitate umană.
„Păcatul ecologic” nu este doar un păcat săvârșit împotriva lui Dumnezeu, ci și un păcat împotriva aproapelui nostru, iar ceea ce este mai grav, el afectează și generațiile viitoare. Distrugând Pământul – creația lui Dumnezeu – căutând satisfacerea setei proprii de fericire, de bunăstare, omenirea de astăzi va lăsa generațiilor viitoare o lume distrusă iremediabil, cu toate consecințele negative care derivă de aici.
În calitatea noastră de creștini – ne amintește Sfântul Părinte în Scrisoarea de instituire a acestei Zile Mondiale -, trebuie „să oferim contribuția noastră la depășirea crizei ecologice pe care o trăiește omenirea”, criză care solicită din partea noastră o adevărată „convertire ecologică”, convertire care să alimenteze pasiunea noastră pentru îngrijirea creației, conștienți fiind că maltratând natura, maltratăm și oamenii. A rămâne indiferenți față de această situație, înseamnă a rămâne indiferenți la lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Criza ecologică ne invită pe toți la o profundă convertire interioară. „Totuși – remarcă Papa -, trebuie să recunoaștem că unii creștini, de altfel implicați în comunitate și dedicați rugăciunii… adesea fac glume pe seama preocupărilor față de mediul înconjurător… Le lipsește convertirea ecologică… Trăirea vocației de ocrotitori ai lucrării lui Dumnezeu este parte esențială dintr-o viață virtuoasă” (Laudato si’, nr. 217).
În mod practic, convertirea de care vorbeam mai sus, ar trebui să se concretizeze într-un comportament concret, plin de respect față de creație, ca de exemplu: să folosim cu atenție plasticul și hârtia; să nu risipim apa, mâncarea, energia electrică; să colectăm diferențiat deșeurile menajere; să tratăm cu grijă celelalte ființe vii (cf. Laudato si’, nr. 211). Și să nu credem că aceste eforturi sunt prea mici pentru a putea face lumea mai bună; ele „provoacă în interiorul acestui pământ un bine care tinde mereu să se răspândească, uneori în mod invizibil” (ibidem, nr. 212).
Și pentru a nu pierde din vedere obiectivul pe care ni-l propunem în această Zi, Papa Francisc ne provoacă să ne întrebăm: „Ce fel de lume dorim să transmitem celor care vor veni după noi?” (cf. ibidem, nr. 160). Depinde de fiecare dintre noi ca pământul să poată fi locuit pe viitor.
Fiul lui Dumnezeu, asumând natura umană, a luat asupra sa universul material în totalitatea sa. Prin misterul Întrupării sale, Cristos a venit să salveze întreaga creaţie, nu numai omenirea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Paul: „Noi știm că toată creația suspină și suferă durerile unei nașteri” (Rom 8,22). Apostolul Neamurilor afirmă cu tărie că lumea materială și neînsuflețită este asociată glorificării trupului omului în Cristos cel înviat.
Să ne rugăm, așadar, pentru Pământul nostru. Și vă invit să o facem cu cuvintele Papei Francisc:
„Părinte…
însănătoșește viața noastră
ca să ocrotim lumea
și nu să o prăduim,
ca să semănăm frumusețe
și nu poluare și distrugere.
Atinge inimile
celor care caută numai avantaje
exploatându-i pe săraci și pământul.
Învață-ne să descoperim valoarea fiecărui lucru,
să contemplăm cu uimire,
să recunoaștem că suntem profund uniți
cu toate creaturile
pe drumul nostru spre lumina Ta infinită.
Amin.”
(Laudato si’, „Rugăciune pentru pământul nostru”)
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 09/2017, Anul XXVIII, pag. 3-4.
