Vizita Papei în Emiratele Arabe Unite a fost calificată ca istorică. Pentru a reduce parcă emfaza caracterizării, la întoarcerea spre Roma, Papa spunea că nu există istorii mari sau mici, iar istoria fiecăruia se scrie zilnic.
Ne putem întreba ce istorie s-a scris pe nisipul din deşertul Peninsulei Arabe odată cu vizita Papei Francisc? Printre altele, deşertul ne duce cu gândul la pagina biblică, în care Isus a scris pe nisip. După ce a scris, a spus „Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra!” Astfel, Isus avea să-i dezarmeze rând pe rând pe cei gata să lovească în femeia adulteră.
Oricât de improprie ar fi aluzia la pagina mai sus amintită, o asociez cu îndemnul Papei de „a contribui activ la demilitarizarea inimii omului”. În discursul de la întâlnirea interreligioasă de la Abu Dhabi s-a recomandat a fi „un credincios însetat de pace, un frate care caută pacea”.
Cele două aripi ale „porumbelului păcii” sunt educaţia şi dreptatea. O educaţie sănătoasă aduce cu sine o inimă curată, „demilitarizată” de individualism, indiferenţă, ură; ne fereşte de „potopul violenţei şi de deşertificarea altruismului”. Dreptatea, în schimb, este orizontul deschis în care se înscriu nu doar cei din familie, nu doar compatrioţii şi nici măcar cei care mărturisesc aceeași credinţă; „dreptatea este falsă dacă nu este universală”. În cuvântul către adunarea interreligioasă, Sfântul Părinte a recurs la o cugetare a romancierului Dostoievski pentru a arăta legătura dreptăţii cu adevărul: „Cine se minte pe sine însuşi şi dă crezare propriilor minciuni ajunge până acolo încât nu mai poate distinge adevărul nici înlăuntrul său, nici în jurul său şi astfel începe să nu mai aibă stimă nici faţă de sine, nici faţă de alţii.”
Vânturile, furtunile şterg înscrisurile de pe nisipurile vremii. Dar rămân înscrisurile din inimile dornice să strălucească de adevăr şi de iubire. Și cum să nu amintim că documentul comun prevede: „Este clar în această privinţă cât de esenţială este familia, ca nucleu fundamental al societăţii şi al omenirii, pentru a aduce pe lume copii, a-i creşte, a-i educa, a le da o morală solidă şi ocrotirea familiei. A ataca instituţia familială, dispreţuind-o sau punând la îndoială importanţa rolului său, reprezintă unul dintre relele cele mai periculoase ale epocii noastre.” Familia, leagăn al educaţiei, este întâiul loc în care învăţăm să conjugăm adevărul, iubirea de sine şi de aproapele, dreptatea şi pacea.
Ca și Sfântul Francisc, care cu opt secole în urmă îl vizita pe sultanul Al-Kamil, Papa Francisc reafirma în cadrul vizitei sale hotărârea Bisericii Catolice de a fi „un instrument al împăcării între oameni”.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 3/2019, Anul XXX, p. 22.
