În aceste zile atmosfera este plină de bucurie. Timpul pascal a întărit în noi, cu fiecare nouă săptămână, simțământul înnoirii ce decurge din Învierea Mântuitorului. Cristos înviat a lăsat în sufletele și în viețile noastre „urmele” trecerii sale înnoitoare. „Urmele” vieții celei noi ne ajută să ne ridicăm deasupra dificultăților și a condiționărilor cu care ne confruntăm. Într-adevăr, odată cu înălțarea la cer a lui Isus cel înviat (unde s-a așezat la dreapta Tatălui în postura de Rege/Cristos) și cu trimiterea, în ziua de Rusalii, a Duhului Sfânt, Biserica (adică noi cei care o alcătuim) se simte prinsă în acel elan menit să reordoneze și să readucă la firesc aspectele esențiale ale vieții (noastre).
Așadar, Biserica cântă și preamărește în aceste zile lucrarea înnoitoare a lui Dumnezeu făcându-și proprii cuvintele cântării Sfintei Fecioare Maria care, după coborârea Duhului Sfânt asupra ei pentru a o face rodnică de prezența și de lucrarea divină a Fiului venit între noi, a evocat-o în acest fel: [Dumnezeu] și-a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei smeriți; i-a umplut de bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale; a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abraham și urmașilor lui pentru vecie. De aceea, preamărește suflete al meu pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit umilința slujitoarei sale. Iată, de acum mă vor numi fericită toate neamurile, pentru că a făcut pentru mine lucruri mari Cel Puternic: sfânt este numele lui. Milostivirea lui [se arată] din neam în neam în toți cei care se tem de el.
Contemplând deci cu toată atenția și cu strângerea de inimă înfăptuirile Domnului, suntem conștienți că trebuie să ieșim din logica celor semeți, orgolioși și plini de sine, în cazul în care descoperim astfel de simțăminte în sufletele noastre. În schimb, dacă înnoirea pascală ne-a condus la acele atitudini de smerenie și de încredere în Dumnezeu prezente în Sfânta Fecioară Maria, vom gusta și noi din plin bucuria unei vieți cu totul noi.
[Dumnezeu] și-a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; / i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei smeriți; i-a umplut de bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale; / a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său. (Lc 1,51-54)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 5/2021, Anul XXXII, p. 24.
