„Când vei aşeza candelele, cele şapte candele să lumineze în partea de dinainte a candelabrului.”

(Num 8,2).

Domnul i-a zis lui Moise în pustiul Sinai, în cortul întâlnirii, în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an după ieșirea lor din țara Egiptului: „Faceți recensământul întregii adunări a fiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinților lor, numărând numele tuturor bărbaților, unul câte unul, de la douăzeci de ani în sus, pe toți cei care pot ieși la luptă în Israel; numărați-i, tu și Aaron, după grupele lor. Să fie cu voi câte un bărbat din fiecare trib, cap al casei părinților săi” (Num 1,1-4).

Cea de-a patra carte din Sfânta Scriptură începe cu acest mesaj din partea lui Dumnezeu. Scopul nu este atât de a scoate în evidență numărul celor care călătoreau spre țara promisă, împreună cu Domnul. Această carte nu se limitează doar la a prezenta statisticile poporului eliberat de Dumnezeul Creator din țara sclaviei, cea a Egiptului. Numeri este o carte a identității poporului ales, și descoperim această identitate în numele persoanelor care sunt prezentate în această carte. Ea arată experiența poporului care a primit binecuvântarea lui Dumnezeu de a scăpa de sclavie și călătorește mai mulți ani prin pământuri pustii, sub conducerea lui Moise, spre țara promisă.

În această carte, fiecare dintre noi este martor la problemele cu care se confruntă generația din deșert în tranziția de la un mod de viață la altul și în transmiterea experienței ei generației viitoare. În acest context, vedem posibilitățile cât și problemele transmiterii credinței. Numeri pune în prim-plan faptul că Dumnezeu se manifestă constant în istoria omenirii, că cere ascultare față de voința sa și că, în cele din urmă, este în stare să-și ducă la îndeplinire planul făgăduit poporului său, în ciuda încăpățânării acestuia. Ea ne invită să înțelegem că fidelitatea lui Dumnezeu este în același timp dreptatea Lui.

Persoana umană își găsește identitatea în muncă, nu în lene. Oamenii dacă vor să prospere trebuie să urmeze exemplul poporului lui Dumnezeu. Ei trebuie să creadă în Dumnezeu, să înainteze în credință, să muncească și să transmită generațiilor viitoare valoarea și importanța muncii. „E datoria Bisericii și a organizațiilor nonprofit să ne ajute toată viața!” O astfel de afirmație, pe care o auzim de multe ori, este de fapt o scuză pentru a promova lenea, pentru a nu te dărui la rândul tău, după ce primești binecuvântarea carității. Citind această carte vom realiza că drumul muncii pe care merge omul este o participare la creație.

 (Va urma)

Pr. Ștefan Lenghen


Actualitatea creştină, nr. 11/2022, Anul XXXIII, p. 26.

Show Buttons
Hide Buttons