„Cu siguranță, fiecare dintre noi am ajuns să atingem cu mâna fragilitatea noastră personală și socială cu ocazia acestui moment istoric pe care îl trăim.” Aceste cuvinte ale Papei Francisc, din mesajul pentru Postul Mare al acestui an, ne invită să reflectăm cu seriozitate și speranță asupra ultimelor evenimente petrecute „aproape” de noi. O pandemie despre care așteptăm cu ardoare să spunem „s-a terminat”, dar și un război despre care spunem, plini de îngrijorare, „de ce a început?”. Asta ne mai lipsea? Dar suntem invitați, cu toată această fragilitate a noastră, în conștiința că suntem limitați, păcătoși, coruptibili, să fim în continuare „colaboratori ai lui Dumnezeu”. Da, în ciuda tuturor acestor limite, ne vrea colaboratori.
Continuând drumul nostru de pelerini la Assisi, ajungem să privim la anul 2016. Mai precis, între 18 și 20 octombrie, Comunitatea Sfântul Egidiu, în colaborare cu dieceza de Assisi și Familiile Franciscane, au organizat o manifestare numită „Sete de pace. Religii și culturi în dialog”.
În semn de participare și comuniune la rugăciune, Succesorul lui Petru a mers la Assisi alături de reprezentanții celorlalte religii ca să ceară de la Dumnezeu darul păcii și să transmită un stăruitor Apel la pace lumii întregi, o lume frământată de nenumărate focare de război, violență și terorism.
Pe 20 octombrie, declarată la nivel mondial zi de rugăciune pentru pace, Papa Francisc a ținut un discurs al cărui ecou răsună și astăzi: „Războiul nu poate fi niciodată sfânt; numai pacea este sfântă”, de aceea „în genunchi, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru darul păcii până la a simți rușine față de război, fără a ne astupa urechile la strigătul de durere al celor care suferă” (Predică în Capela Sfânta Marta, 20 octombrie 2016, înainte de a pleca spre Assisi).
„Noi nu avem arme”, afirmă Suveranul Pontif în cadrul discursului său. „Credem însă în forța blândă și smerită a rugăciunii. În această Zi, setea de pace a devenit invocare către Dumnezeu pentru încetarea războaielor, a terorismului și a violenței. Pacea pe care o invocăm de la Assisi nu este un simplu protest împotriva războiului și cu atât mai puțin «rezultatul negocierilor, al compromisurilor politice sau al înțelegerilor economice, ci rezultatul rugăciunii» (citându-l pe predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, din Discursul de la Assisi din 27 octombrie 1986). Căutăm în Dumnezeu, izvorul comuniunii, apa limpede a păcii, de care omenirea este însetată: ea nu poate izvorî din pustiul orgoliului și al intereselor personale, din pământul arid al câștigului cu orice preț și al comerțului de arme.”
Dragi cititori, toate aceste „întâlniri de pace” prezentate până acum, ca și cele viitoare, sunt în sine exemple de „a merge împreună” pe calea păcii. Toți. Fiecare, ne reamintește papa, trebuie să fim artizani ai păcii prin rugăciune către Dumnezeu și prin acțiune în favoarea omului.
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 4/2022, Anul XXXIII, p. 16.
