Cum Adventul ne pregătește pentru Nașterea Mântuitorului, vă propun o scurtă meditație despre maternitate. Maternitatea înseamnă grijă și duioșie, înseamnă a da viață.
Maternitatea ne duce înainte de toate cu gândul la propria mamă, dar și la atâtea figuri feminine care ne-au dăruit din maternitatea lor în drumul de formare umană și maturizare spirituală: bunica, sora mai mare, învățătoarea, profesoara de desen etc. Asocierea acestor figuri feminine cu chipul mamei ne ajută să înțelegem că maternitatea trece mult dincolo de pragul casei și că maternitatea spirituală presupune iubirea dăruită de persoane care au conlucrat la creșterea noastră și care ne-au alimentat sufletul și inima.
Cineva considera maternitatea spirituală ca pe un premiu de consolare, întrucât nu-și mai putea ține niciodată propriul copil în brațe care murise prematur, iar între timp în mod absolut neașteptat intervenise infertilitatea. În această stare a primit chemarea de a aduce consolare acelor femei care aspirau să se căsătorească și nu aveau parte de persoana potrivită, sau acelor părinți cu copii în cer, ori chiar femeilor atinse de infertilitate, dar și celor care sacrificau dorința de a fi mame pe altarul unei iubiri mari cum ar fi vocația la viața consacrată. Pentru această mamă, oricine s-ar găsi într-o astfel de situație, maternitatea spirituală nu poate fi o stare de mâna a doua; ea poate fi trăită fie că ai copii sau nu, fie că ești căsătorită sau nu.
În Scrisoarea către femei, Sfântul Ioan Paul al II-lea acordă maternității spirituale o valoare inestimabilă, plecând de la rodnicia pe care aceasta o aduce în viața proprie și a societății. O soră care slujește într-un azil îmi spunea că grija față de persoanele lovite de Alzheimer i-a dat șansa de a vedea în aceste persoane copilul care are nevoie necondiționată de ajutor. Cum maternitatea spirituală nu coincide cu cea biologică și este mult mai mult decât aceasta, o învățătoare îmi spunea cum revederea cu foștii săi elevi după ani, chiar zeci de ani, nu numai că o umple de bucurie, dar îi trezește în suflet trăiri materne, că îi simte pe aceștia – acum oameni maturi – ca pe copiii săi.
Oriunde este nevoie de compasiune și ajutor matern. Sfânta Edith Stein rezuma în două cuvinte valoarea femeii: „simț matern”. „Simțul matern nu se limitează la cercul restrâns al relațiilor de sânge sau al prieteniilor personale, ci se mulează după modelul maternității Maicii Milostivirii. Acest simț își are rădăcinile în iubirea divină universală pentru toți.”
În Sfânta Fecioara Maria avem modelul de maternitate spirituală atât în viața obișnuită de la Nazaret, cât și ca mamă spirituală a tuturor, când la picioarele crucii primește și acceptă misiunea de a fi mama tuturor.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 12/2025, Anul XXXVI, p. 22.
