Studiile arată că o bună parte a comunicării nu constă în cuvintele rostite. Limbajul corpului și tonul vocii sunt cele care au greutate mai mare decât cuvântul în sine și pot reprezenta până la 90% din comunicare.
E de dorit ca atunci când se pune în discuție o chestiune sensibilă, trupul să fie relaxat și vocea controlată cu grijă. A spune lucrurile cu calm, a vă exprima clar și a asculta persoana care vă stă în față este deosebit de important. Iată câteva sugestii despre postura potrivită pentru a aborda subiecte delicate.
Sfântul Pius din Pietrelcina (Padre Pio) ne sfătuia ca înainte de toate să cerem mijlocirea îngerului păzitor spre a găsi înțelepciune, prudență, seninătate și calm ca să spunem cuvintele potrivite. Pentru Papa Francisc îngerul păzitor este „prietenul pe care nu îl vedem, dar pe care îl simțim”.
Înainte de a deschide gura e bine să gândiți de două ori, să vă puneți ordine în idei ca să puteți vorbi clar și precis. În plus, pentru o conversație rodnică, găsiți momentul potrivit. Aveți grijă ca interlocutorul să nu fie ocupat, stresat, obosit sau furios. Într-o astfel de situație este destul de probabil ca dialogul să ducă la o concluzie negativă. Ca dialogul să nu fie tulburat, închideți telefonul mobil și alegeți un loc liniștit pentru a-l stimula pe interlocutor să fie deschis la dialog.
Se prea poate ca în timpul discuției să apară dezacorduri, neînțelegeri. Încercați să vă controlați emoțiile. Trageți aer adânc în piept în timp ce continuați să ascultați și astfel veți preveni transformarea dialogului într-un conflict. Amintiți-vă că scopul conversației este de a consolida relația cu persoana din fața dumneavoastră. Adesea, atunci când cealaltă persoană își prezintă punctul de vedere, reacția naturală este de a da imediat o explicație sau un răspuns. Nu uitați că înainte de toate este esențial să-i acordați cu adevărat atenție interlocutorului și să răspundeți în mod adecvat numai atunci când acesta a terminat cu adevărat de vorbit. Țineți cont de opinia sa, arătând că îi apreciați punctul de vedere.
În final, privitor la conținutul dialogului, la cuvintele potrivite, Sfântul Ieronim dădea acest sfat: „Ai grijă să nu-ți pângărești limba sau urechile; adică nu vorbi de rău și nu-i asculta pe cei care fac asta.” Sfântul Toma de Aquino adăuga: „Cine ascultă un bârfitor pe care l-ar putea opri se complace în bârfele sale și se face vinovat de aceeași crimă ca și el.” Într-un dialog autentic nu-i loc de bârfă, de acuze. În relația de cuplu, ambii soți au rolul de a discerne între ce este bine de spus sau nu, util sau nu.
Un sfat practic din partea Papei Francisc: „Creștinul, mai bine decât să bârfească, să-și muște limba.”
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 12/2024, Anul XXXV, p. 22.
