Un cap precum o minge de fotbal – „de o urâțenie îngrozitoare”, spune un jurnalist; un personaj straniu, acest Nicolas Masloff. Născut la Kiev într-o familie bună despre care nu știm mare lucru, decât că a vizitat nordul Africii în 1904. Se găsește la Kiev în timpul luptelor dintre bolșevicii ruși și naționaliștii ucraineni – deja, da – în 1918. Emigrează apoi în Franța. Se hotărăște să devină preot. Pentru aceasta se convertește la catolicism și caută să se formeze. Dar cine ar accepta într-un seminar un bărbat de 40 de ani? Doar un străin ca el, un om devenit și el preot târziu; ați ghicit, vorbesc de Vladimir Ghika. Acesta îl ia pe Nicolas Masloff sub aripa sa, îl ajută să găsească o bursă, să se înscrie într-un seminar diecezan de provincie, să fie hirotonit într-o altă dieceză și atașat unei a treia… drumul este sinuos când nu este urmat drumul drept… În cele din urmă, Nicolas Masloff este hirotonit preot în 1940, atunci când Vladimir Ghika s-a întors în România.
Dar istoria nu se termină aici. Părintele Masloff îi scrie lui Vladimir Ghika la 6 octombrie 1942: „Din punct de vedere material nu pot să mă plâng, dar din contră în ceea ce privește cele spirituale, acestea merg foarte prost. Niciodată acestea nu au mers atât de prost ca în prezent.” Și apoi, nimic, căci Nicolas Masloff este deportat în Germania ca „personalitate ostatică”. Supraviețuiește în lagărele de concentrare și se întoarce în Franța unde… este imediat întemnițat. Căci este acuzat de către tovarășii săi de detenție că i-a spionat în folosul autorităților germane.
Procesul se deschide în 1947 și este foarte repede amânat pentru investigații complementare, deoarece un martor îl acuză pe părintele Masloff că a fost deportat nu din cauza unor fapte de rezistență, așa cum afirmă acesta, ci pentru că a înșelat Abwehr-ul, care îi dădea bani pentru informațiile despre preoții francezi patrioți, furnizând aceleași informații, pentru același preț, Gestapoului. Numele conspirativ al lui Masloff era „Profetul”!
În februarie 1949, la capătul celui de-al doilea proces, părintele Masloff este condamnat la 7 ani de muncă silnică. El își strigă mereu nevinovăția și anunță că este victima unui complot comunist… și, în privat, îi acuză pe francmasoni… pe evrei…
În cele din urmă este grațiat de către prim-ministrul Georges Bidault, catolic convins, și este eliberat la începutul anului 1950.
Dacă Masloff poate fi acuzat de multe lucruri, nu îl putem învinui de infidelitate în prietenie. Îndată ce iese din închisoare încearcă să intre în legătură cu Vladimir Ghika, iar când află despre arestarea lui, face totul pentru a-l scoate de acolo. Ideea lui este de a-l schimba în locul unui spion comunist prizonier în Franța. Dar reputația sa fiind compromisă, solicită intervenția înaltelor personalități ale Bisericii pe lângă autoritățile franceze ca să întreprindă ceva. Cauză pierdută. Trebuie să spunem că familia Ghika s-a opus, după ce a primit informația, falsă, prin ambasada Franței, că Vladimir Ghika se află în stare bună de sănătate, la Snagov. Masloff, care nu este naiv și știe de ce sunt în stare comuniștii, nu crede nicio clipă și insistă, insistă până la a-i obosi pe interlocutorii săi, care îl cred nebun, ceea ce este foarte probabil un pic. Dar nebunia are uneori și momente de luciditate.
Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
Actualitatea creştină, nr. 13/2022, Anul XXXIII, p. 21.
