Odată cu apariția primelor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 și cu începerea vaccinării au apărut câteva documente privitoare la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19. Este vorba de o notă a Congregației pentru Doctrina Credinței și de un document comun elaborat de Comisia Covid-19 din Vatican şi Academia Pontificală pentru Viaţă în care se afirmă că este o responsabilitate morală acceptarea vaccinării, atât pentru sănătatea individuală, cât şi pentru sănătatea publică.
În România, vaccinarea se face în trei etape, într-o primă etapă fiind vaccinate persoanele incluse în categoria lucrătorilor din domeniile sănătății și social – sistem public și privat.
Redăm în continuare documentul Congregației pentru Doctrina Credinței intitulat: Notă cu privire la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19. Documentul poartă data 21 decembrie 2020 și este semnat de prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, Cardinalul Luis F. Ladaria, S.I., și de secretarul ei, E.S. Mons. Giacomo Morandi, Arhiepiscop titular de Cerveteri.
„Problema folosirii vaccinurilor, în general, este adesea în centrul dezbaterilor insistente în opinia publică. În aceste ultime luni, această Congregație a primit mai multe cereri pentru o părere cu privire la folosirea unor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19, care au fost dezvoltate recurgându-se, în procesul de cercetare şi producție, la linii celulare care provin din ţesuturi obținute din două avorturi petrecute în secolul trecut. În acelaşi timp, au existat diverse pronunțări în mass-media ale episcopilor, ale asociațiilor catolice şi ale experților, diferite între ele şi uneori contradictorii, care au ridicat şi îndoieli cu privire la moralitatea folosirii acestor vaccinuri.
Cu privire la această temă, există deja o pronunțare importantă a Academiei Pontificale pentru Viaţă, cu titlul «Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi» (5 iunie 2005). Apoi, în această materie s-a exprimat această Congregație cu Instrucţiunea Dignitas Personae (8 septembrie 2008) (cf. nr. 34 şi 35). În 2017, Academia Pontificală pentru Viaţă a revenit asupra temei cu o notă. Aceste documente oferă deja câteva criterii directoare generale.
Deoarece primele vaccinuri împotriva Covid-19 sunt deja disponibile pentru distribuirea în diferite țări şi respectiva administrare, această Congregație vrea să ofere unele indicații pentru o clarificare în această materie. Nu se dorește evaluarea siguranței şi a eficacității acestor vaccinuri, deşi sunt din punct de vedere etic relevante şi necesare, a căror evaluare este de competența cercetătorilor biomedicali şi a agenţiilor pentru medicamente, ci numai să se reflecteze asupra aspectului moral al folosirii acelor vaccinuri împotriva Covid-19 care au fost dezvoltate cu linii celulare care provin din ţesuturi obținute din doi fetuşi avortaţi nu în mod spontan.
- Aşa cum afirmă Instrucţiunea Dignitas Personae, în cazurile de utilizare de celule care provin din fetuşi avortaţi pentru a crea linii celulare de folosit în cercetarea științifică «există responsabilități diferențiate»[1] de cooperare la rău. De exemplu, „în firmele care utilizează linii celulare de origine ilicită, nu este identică responsabilitatea celor care decid orientarea producţiei faţă de cei care nu au nicio putere de decizie”[2].
- În acest sens, când nu sunt disponibile vaccinuri împotriva Covid-19 incontestabile din punct de vedere etic (de exemplu, în țări unde nu sunt puse la dispoziția medicilor şi a pacienților vaccinuri fără probleme etice, sau în care distribuirea lor este mai dificilă din cauza condițiilor speciale de conservare şi transport, sau când se distribuie diferite tipuri de vaccin în aceeaşi ţară, însă din partea autorităților sanitare nu li se permite cetățenilor alegerea vaccinului pe care vor să-l facă) este acceptabil din punct de vedere moral să se utilizeze vaccinurile anti-Covid-19 care au folosit linii celulare care provin din fetuşi avortaţi în procesul lor de cercetare şi producție.
- Motivația fundamentală pentru a considera permisă din punct de vedere moral folosirea acestor vaccinuri este aceea că tipul de cooperare la rău (cooperare materială pasivă) a avortului procurat din care provin aceleaşi linii celulare, din partea celui care utilizează vaccinurile care rezultă, este îndepărtată. Obligația morală de a evita această cooperare materială pasivă nu este obligatorie dacă există un pericol grav, cum este răspândirea, altminteri de neoprit, a unui agent patogen grav[3]: în acest caz, răspândirea pandemică a virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19. De aceea, trebuie considerat că în acest caz se pot folosi toate vaccinările recunoscute drept clinic sigure şi eficace cu conștiință sigură că recurgerea la aceste vaccinuri nu înseamnă o cooperare formală la avortul din care derivă celulele cu care vaccinurile au fost produse. Totuşi, trebuie subliniat că folosirea permisă din punct de vedere moral a acestor tipuri de vaccinuri, pentru condițiile deosebite care o fac astfel, nu poate constitui în sine o legitimare, chiar şi indirectă, a practicii avortului, şi presupune contrarietatea faţă de această practică din partea celor care recurg la ea.
- De fapt, folosirea legitimă a acestor vaccinuri nu comportă şi nu trebuie să comporte în niciun mod o aprobare morală a folosirii de linii celulare care provin din fetuşi avortaţi[4]. Deci se cere atât firmelor farmaceutice, cât şi agenţiilor sanitare guvernamentale să producă, să aprobe, să distribuie şi să ofere vaccinuri etic acceptabile care să nu creeze probleme de conștiință, nici lucrătorilor sanitari, nici celor care urmează să fie vaccinaţi.
- În acelaşi timp, apare evident pentru rațiunea practică faptul că vaccinarea nu este, prin lege, o obligație morală şi că, de aceea, trebuie să fie voluntară. În orice caz, din punct de vedere etic, moralitatea vaccinării depinde nu numai de obligația protejării propriei sănătăţi, ci şi de aceea a urmăririi binelui comun. Bine care, lipsind alte mijloace pentru a opri sau chiar şi numai pentru a preveni epidemia, poate recomanda vaccinarea, în special pentru protejarea celor mai slabi şi expuși. Oricum, cei care, din motive de conștiință, refuză vaccinurile produse cu linii celulare care provin din fetuşi avortaţi trebuie să se străduiască pentru a evita, cu alte mijloace profilactice şi comportamente corespunzătoare, să devină vehicule de transmitere a agentului infecțios. În mod deosebit, ei trebuie să evite orice risc pentru sănătatea celor care nu pot să fie vaccinaţi din motive clinice, sau de altă natură, şi care sunt persoanele cele mai vulnerabile.
- În sfârşit, există şi un imperativ moral, pentru industria farmaceutică, pentru guverne şi organizaţii internaționale, să garanteze ca vaccinurile, eficace şi sigure din punct de vedere sanitar, precum şi etic acceptabile, să fie accesibile şi pentru țările mai sărace şi în mod neoneros pentru ele. Altminteri, lipsa de acces la vaccinuri ar deveni un alt motiv de discriminare şi de nedreptate care condamnă țările sărace să continue să trăiască în lipsuri sanitare, economice şi sociale[5].”
În documentul comun emis de Comisia Covid-19 din Vatican și de Academia Pontificală pentru Viață sunt trasate câteva linii directoare cu privire la lucrarea Comisiei în raport cu vaccinul.
Intenţia generală este de a obţine un vaccin sigur şi eficace pentru Covid-19 în aşa fel încât tratamentul să fie disponibil pentru toţi, cu o preocupare deosebită faţă de cei mai vulnerabili, respectând echitatea în tot procesul de dezvoltare şi distribuire a vaccinului (cercetare, dezvoltare, producere, sprijin financiar, distribuire, planuri de administrare). Transparenţa şi comunicarea corectă sunt fundamentale pentru a favoriza încrederea şi adeziunea la întregul proces al vaccinărilor.
Sunt enumerate 6 obiective urmărite de către Comisie: 1. Evaluarea etico-ştiinţifică. Pe baza cunoştinţelor ştiinţifice disponibile, Comisia va putea exprima evaluări asupra calităţii, a metodologiei şi a preţului care să permită distribuirea egală a vaccinului. 2. Îngrijire globală cu „gust local”. O îngrijire globală care să ţină cont şi să valorizeze situaţiile locale: se intenţionează dezvoltarea de resurse pentru a asista Bisericile locale în pregătirea acestei iniţiative şi a protocoalelor de tratament pentru comunităţile particulare. 3. Parteneriat şi participare. O colaborare strânsă cu diferitele organizaţii, pentru a putea contribui la planificarea, executarea şi evaluarea recomandărilor pentru administrarea de vaccinuri la nivel mondial. 4. Unirea forţelor. Colaborarea în manieră utilă cu diferitele grupuri de lucru ale Comisiei şi alte grupuri ecleziale pentru a propune cele mai bune recomandări posibile pentru populaţii. 5. Leadership. Aprofundarea competenţei şi a înţelegerii Bisericii în angajarea sa pentru a tutela şi a promova demnitatea dăruită tuturor de Dumnezeu. 6. Biserica în slujba „vindecării lumii”. Oferirea de exemple explicite şi lizibile, contribuind, printre altele, la obţinerea obiectivului unei distribuiri egale a vaccinurilor şi a îngrijirilor.
Pentru mai multe detalii legate de vaccinarea anti-Covid 19 vă invităm să accesați site-ul: https://vaccinare-covid.gov.ro.
Poziția Bisericii Ortodoxe Române
Într-un comunicat de presă transmis prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, Patriarhia Română se pronunță cu privire la campania de vaccinare anti-Covid-19. Intitulat „Vaccinarea anti-Covid-19, între ezitare şi speranţă”, comunicatul vorbește despre necesitatea „informării corecte a populației cu privire la unele aspecte, precum caracterul voluntar, gratuit și sigur al actului de vaccinare, faptul că acesta este un drept, și nu o obligație”. De asemenea, se mai spune că „Patriarhia Română salută vestea bună a apariției vaccinului care ar putea diminua și stopa actuala pandemie, însă Biserica nu se poate pronunța în probleme de ordin strict medical”. Și în continuare se precizează poziția Patriarhiei Române care „a fost și rămâne una favorabilă vaccinării, subliniind însă constant necesitatea esențială a respectării riguroase a principiilor de natură etică: consimţământul informat al persoanei, descrierea clară a beneficiilor şi a riscurilor, asumarea responsabilității concrete în cazul în care vaccinarea produce efecte adverse asupra sănătății persoanei vaccinate”. În finalul comunicatului se afirmă că „vaccinarea trebuie să fie un act profilactic responsabil și în totală cunoștință de cauză, recomandat şi acceptat pe baza unei informări clare şi complete, oferită de autoritățile competente și receptată corect de cetățeni”.
Arhiepiscopul Naumann: Vaccinul anti-Covid – licit moral, dar nu obligatoriu
Referitor la vaccinul anti-Covid 19, și-a exprimat opinia Arhiepiscopul Joseph Naumann de Kansas, potrivit căruia „catolicii nu sunt obligați moral să facă vaccinul împotriva coronavirusului și ar trebui să ceară înțelepciune de la Duhul Sfânt”. Mons. Naumann este președintele Comitetului Pro-viață al Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite și a spus că, deși toate cele trei vaccinuri disponibile în SUA au legătură cu o linie celulară derivată dintr-un avort, nu ar fi ilicit ca un catolic să le primească. „Cred că, așa cum trebuie făcut cu toate, trebuie să ne rugăm”, a spus prelatul. „Trebuie să cerem Duhului Sfânt să ne dea înțelepciune și să facem alegerea corectă, alegerea morală pentru noi. Și trebuie să cântărim ce e bun: binele protejării sănătății noastre, a sănătății celor dragi, a sănătății comunității. Și, în același timp, să susținem cu fermitate protejarea vieților umane nevinovate și încetarea culturii morții și a avortului”, a mai spus el.
[1] Congregația pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas Personae (8 decembrie 2008), nr. 35; AAS (100), 884.
[2] Ibid., 885.
[3] Cf. Academia Pontificală pentru Viaţă, Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi, 5 iunie 2005.
[4] Cf. Congregația pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas Personae, nr. 35: „Când acțiunea ilicită este protejată de legile care reglementează sistemul sanitar şi științific, trebuie să se stea departe de aspectele rele ale acestui sistem, pentru a nu da impresia unei anumite tolerări sau acceptări tacite a unor acțiuni care sunt în mod grav nedrepte. De fapt, asta ar contribui să mărească indiferența, dacă nu favoarea cu care sunt văzute aceste acțiuni în unele ambiente medicale şi politice”.
[5] Cf. Papa Francisc, Discurs adresat voluntarilor şi prietenilor de la Banca Farmaceutică, 19 septembrie 2020.
Actualitatea creştină, nr. 1/2021, Anul XXXII, p. 28-31.
