Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi. (In 7,28)
Misionarul este un copil curios, care mereu întreabă: Ce este bunătatea? Ce este înțelepciunea? Cât de importantă este arta în viața ta? El trebuie să rămână un copil în fața noii culturi pe care o întâlnește. De ce trebuie să rămână un copil? Pentru că atunci el are posibilitatea de a înțelege trăirea poporului lui Dumnezeu, a culturii pe care ei o transmit generațiilor viitoare.
Deschiderea misionarului în fața tradițiilor, a ritualurilor pe care credincioșii le practică îl ajută să crească în înțelegerea modului în care poate face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, dacă are atitudinea unui adult care le știe pe toate și nu este dispus să învețe, să afle despre cultura, istoria, tradițiile și riturile culturale, pierde bogăția poporului pe care l-a întâlnit. Atunci vestirea Cuvântului divin se limitează la un exemplu și există marele pericol ca mesajul mântuirii să nu ajungă la cei care ascultă Cuvântul Domnului, din cauza mândriei lui.
Misionarul fiind un copil, în momentul în care începe dialogul cu o persoană care este dispusă să îi împărtășească din cultura sa, ascultă și la rândul său îi împărtășește din cultura proprie. Întâlnirea dintre două persoane din două culturi diferite, dacă există deschidere din partea ambelor părți, contribuie la o creștere umană și culturală a societății. Împărtășirea propriei culturi nu înseamnă distrugerea culturii celuilalt. A nu vorbi aproapelui dintr-o altă țară despre istoria, arta, oamenii iluștri ai țării tale este o lipsă de respect față de cel care te ascultă. Aproapele dorește ca tu să-ți păstrezi identitatea ta și nu să fii o persoană falsă, o persoană căreia îi este rușine de cultura sa.
În triburile din nord-estul Kenyei încă este practicată circumcizia. Într-o zi am mers într-un cătun unde se aflau și preoții tradiționali, adică cei care sunt animiști. Preoții tradiționali m-au întrebat dacă am fost circumcis. Le-am răspuns că nu. Și pentru ca să înțeleagă de ce nu sunt circumcis am început să le vorbesc despre istoria, credința și suferința prin care a trecut poporul român de-a lungul timpului. Prezentând cultura românească cu privire la acest subiect, m-au înțeles și în același timp au dorit să afle mai multe despre istoria, geografia și oamenii locului de unde vin misionarii români. La rândul lor, ei mi-au împărtășit ce reprezintă pentru ei această tradiție a circumciziei. Acest ritual are o valență medicală în tribul Gabra.
Să rămânem mereu deschiși Domnului și aproapelui pentru a fi oameni ai milostivirii.
Pr. Ștefan Lenghen
Actualitatea creştină, nr. 5/2022, Anul XXXIII, p. 26.
