În duminica a XXXIII-a din timpul de peste an se celebrează Ziua Mondială a Săracilor. În mesajul său cu această ocazie, Papa Francisc vede o strânsă legătură între săraci și Cristos, considerându-i chiar sacrament al lui Cristos.
A V-a Zi Mondială a Săracilor se celebrează în acest an la 14 noiembrie, în penultima duminică din anul liturgic. Titlul mesajului Papei Francisc din acest an preia cuvintele din Evanghelia după Marcu: „Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi” (Mc 14,7).
La începutul mesajului, Papa Francisc comentează versetul „Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi” (Mc 14,7), spunând că „Isus a rostit aceste cuvinte în contextul unui prânz, la Betania, în casa unui anumit Simon numit «leprosul», cu câteva zile înainte de Paște. (…) O femeie a intrat cu un vas de alabastru plin de parfum foarte prețios și l-a vărsat pe capul lui Isus”. Sfântul Părinte mai spune că „acel gest a provocat mare uimire și a dat curs la două interpretări diferite”. Prima interpretare este dată de o parte din cei prezenți care se indignează, și „luând în considerare valoarea parfumului – circa 300 de dinari, echivalent cu salariul anual al unui muncitor – cred că ar fi fost mai bine să fie vândut și să se dea săracilor banii”. A doua interpretare o dă Isus, și aceasta pune în evidență „sensul profund al gestului făcut de femeie”. Isus spune că ea a făcut un gest frumos față de El. „Isus știe că moartea sa este aproape și vede în acel gest anticiparea ungerii trupului său fără viață înainte de a fi pus în mormânt.” Astfel Isus le amintește comesenilor „că primul sărac este el, cel mai sărac dintre săraci pentru că îi reprezintă pe toți”. În numele săracilor, al persoanelor singure, marginalizate și discriminate, Fiul lui Dumnezeu acceptă gestul acelei femei. De asemenea, Papa Francisc a subliniat „expresia concluzivă a lui Isus, care asociază această femeie la marea misiune evanghelizatoare: «Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea» (Mc 14,9)”.
Între Isus, săraci și vestirea Evangheliei există o legătură indisolubilă, „iar fața lui Dumnezeu pe care el o revelează este aceea a unui Tată pentru săraci și aproape de săraci. Toată lucrarea lui Isus afirmă că sărăcia nu este rod de fatalitate, ci semn concret al prezenței sale în mijlocul nostru. Nu-l găsim când și unde vrem noi, ci îl recunoaștem în viața săracilor, în suferința și lipsurile lor, în condițiile uneori inumane în care sunt constrânși să trăiască. Nu încetez să repet că săracii sunt adevărați evanghelizatori pentru că au fost primii care au fost evanghelizați și chemați să împărtășească fericirea Domnului și împărăția sa (cf. Mc 5,3)”.
De asemenea, Suveranul Pontif a mai spus că săracii ne evanghelizează „pentru că permit să redescoperim în mod mereu nou trăsăturile cele mai genuine ale feței Tatălui”.
Un alt lucru pe care îl subliniază papa în mesajul său este acela că Isus împărtășește cu săracii aceeași soartă, iar „aceasta este o învățătură puternică și pentru discipolii săi din orice timp”. „Săracii sunt sacrament al lui Cristos, reprezintă persoana sa și trimit la el.”
Papa Francisc mai spune în mesajul său: „A-l urma pe Isus comportă o schimbare de mentalitate, aceea de a primi provocarea împărtășirii și a participării. A deveni discipolii săi implică alegerea de a nu acumula comori pe pământ, care dau iluzia unei siguranțe fragile și efemere în realitate. Dimpotrivă, cere disponibilitatea de a ne elibera de orice legătură care împiedică să se ajungă la adevărata fericire și bucurie, pentru a recunoaște ceea ce este durabil și nu poate să fie distrus de nimic și de nimeni (cf. Mt 6,19-20).”
Mai departe, Suveranul Pontif menționează „o altă plagă care a înmulțit iarăși săracii: pandemia. Ea continuă să bată la ușile milioanelor de persoane și, când nu aduce cu sine suferința și moartea, este oricum vestitoare de sărăcie. Săracii au devenit mai mulți în mod nemăsurat și, din păcate, vor fi și mai mulți în lunile următoare. Unele țări îndură din cauza pandemiei consecințe foarte grave, așa încât persoanele cele mai vulnerabile ajung să fie lipsite de bunurile de primă necesitate. Cozile lungi în fața meselor pentru săraci sunt semnul tangibil al acestei înrăutățiri. O privire atentă cere să se găsească soluții mai potrivite pentru a combate virusul la nivel mondial, fără a urmări interese de grup. Îndeosebi, este urgent să se dea răspunsuri concrete celor care îndură șomajul, care lovește în manieră dramatică atâția tați de familie, femei și tineri. Solidaritatea socială și generozitatea de care mulți, slavă Domnului, sunt capabili, unite cu proiecte clarvăzătoare de promovare umană, dau și vor da o contribuție foarte importantă în această perioadă”.
Considerând că sărăcia nu este rod al destinului, ci este consecință a egoismului, Sfântul Părinte subliniază faptul că „este decisiv să se dea viață proceselor de dezvoltare în care se valorizează capacitățile tuturor, așa încât complementaritatea competențelor și diversitatea rolurilor să ducă la o resursă comună de participare” și propune „o abordare diferită a sărăciei”, iar aceasta „este o provocare pe care guvernele și instituțiile mondiale au nevoie s-o recepteze cu un model social clarvăzător, capabil să meargă în întâmpinarea noilor forme de sărăcie care asaltează lumea și care vor marca în manieră decisivă următoarele decenii”.
Un alt aspect pe care îl evidențiază Papa Francisc este acela că „este decisiv să crească sensibilitatea pentru a înțelege exigențele săracilor, mereu în schimbare așa cum sunt condițiile de viață. De fapt, astăzi, în zonele lumii mai dezvoltate din punct de vedere economic, oamenii sunt mai puțin dispuși decât în trecut să se confrunte cu sărăcia. Starea de bunăstare relativă cu care sunt obișnuiți face mai dificil să se accepte sacrificii și privațiuni. Sunt gata pentru orice numai să nu fie privați de ceea ce a fost rodul unei cuceriri ușoare. Astfel, se cade în forme de supărare, de nervozitate spasmodică, de revendicări care duc la frică, la angoasă și în unele cazuri la violență. Nu acesta este criteriul pe care trebuie construit viitorul; și totuși, și acestea sunt forme de sărăcie de la care nu se poate întoarce privirea”.
În încheiere, Papa Francisc a spus că își dorește ca „Ziua Mondială a Săracilor, ajunsă de acum la a cincea sa celebrare, să se poată înrădăcina tot mai mult în Bisericile noastre locale și să se deschidă la o mișcare de evanghelizare care să-i întâlnească în primă instanță pe săraci acolo unde se află ei. Nu putem aștepta să bată la ușa noastră, este urgent să ajungem la ei în casele lor, în spitale și în instituțiile de asistență, pe străzi și în colțurile întunecate unde se ascund uneori, în centrele de refugiu și de primire… Este important să înțelegem cum se simt, ce simt și ce dorințe au în inimă. Să ne însușim cuvintele inimoase ale părintelui Primo Mazzolari: «Aș vrea să vă rog să nu mă întrebați dacă există săraci, cine sunt și câți sunt, pentru că mă tem că asemenea întrebări reprezintă o distragere sau pretextul pentru a evita o indicație precisă a conștiinței și a inimii. […] Eu nu i-am numărat niciodată pe săraci, pentru că nu se pot număra: săracii se îmbrățișează, nu se numără» (Adesso nr. 7 – 15 aprilie 1949). Săracii sunt în mijlocul nostru. Cât de evanghelic ar fi dacă am putea spune cu tot adevărul: și noi suntem săraci, pentru că numai așa am reuși să-i recunoaștem realmente și să-i facem să devină parte a vieții noastre și instrument de mântuire”.
Citiți mesajul integral pe www.magisteriu.ro.
Trebuie să fim deschiși să citim semnele timpurilor, care exprimă noi modalități cu care să fim evanghelizatori în lumea contemporană. Asistența imediată pentru a merge în întâmpinarea nevoilor săracilor nu trebuie să ne împiedice să fim clarvăzători pentru a realiza noi semne ale iubirii și carității creștine.
Actualitatea creştină, nr. 11/2021, Anul XXXII, p. 8-9.
