În cadrul catehezei din 11 decembrie 2019, Papa Francisc a meditat asupra peregrinării de deținut a Apostolului Paul înaintea sinedriului, înaintea procurorului Romei la Cezareea și înaintea regelui Agripa, care era gata să fie creștin.

La început, Sfântul Părinte a arătat cum în cartea Faptele Apostolilor „călătoria Evangheliei în lume continuă și mărturia Sfântului Paul este tot mai marcată de pecetea suferinței”. De asemenea, a mai spus că „Paul nu este doar evanghelizatorul plin de ardoare, misionarul curajos printre păgâni care dă viață unor comunități creștine noi, ci este și un martor al Celui Înviat care suferă (cf. Fap 9,15-16)”.

În continuare a menționat faptul că „sosirea apostolului la Ierusalim, descrisă în capitolul 21 din Fapte, dezlănțuie o ură feroce în ceea ce îl privește, oamenii îi reproșează: «Dar acest om era un prigonitor! Nu vă încredeți în el!»” și că „așa cum a fost pentru Isus, Ierusalimul este un oraș ostil și pentru el”. Paul, „ducându-se în templu, este recunoscut, condus în exterior pentru a fi linșat și salvat in extremis de către soldați romani. Acuzat că învață împotriva Legii și a templului, este arestat și începe peregrinarea sa de deținut, mai întâi înaintea sinedriului, apoi înaintea procurorului Romei la Cezareea, și în cele din urmă înaintea regelui Agripa. Luca subliniază asemănarea dintre Paul și Isus, amândoi urâți de către adversarii lor, acuzați public și recunoscuți nevinovați de către autoritățile imperiale; astfel, Paul este asociat pătimirii Învățătorului său, iar pătimirea sa devine o Evanghelie vie”.

Mai departe, a explicat că „astăzi în lume, în Europa, numeroși creștini sunt prigoniți și își dau viața pentru credința lor, sau sunt prigoniți cu mănuși albe, adică sunt lăsați deoparte, excluși” și a mai spus că „martiriul este aerul vieții unui creștin, al unei comunități creștine” și că „vor fi mereu martiri printre noi”, acesta fiind „semnul că urmăm calea lui Isus. Este o binecuvântare a Domnului că există în poporul lui Dumnezeu bărbați și femei care dau această mărturie a martiriului”.

Papa a mai spus că Paul, fiind chemat să se apere împotriva acuzațiilor, ajunge și în prezența regelui Agripa al II-lea, iar „apologia sa se transformă într-o mărturie de credință elocventă (cf. Fap 26,1-23)”.

Mărturia lui Paul este atât de convingătoare, încât regele îi spune: „Încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin!” (v. 28). Deși Paul este declarat nevinovat, el nu poate fi eliberat pentru că a făcut apel la Cezar, și în felul acesta „continuă călătoria de neoprit a Cuvântului lui Dumnezeu. Paul, înlănțuit, va sfârși aici la Roma”.

În încheiere, Sfântul Părinte a spus: „Dragi frați și surori, Paul ne învață perseverența în încercare și capacitatea de a citi toate cu ochii credinței. Să cerem astăzi Domnului, prin mijlocirea apostolului, să reaprindă credința noastră și să ne ajute să fim credincioși până la capăt vocației noastre de creștini, de ucenici ai Domnului, de misionari.”

 Începând cu acest moment, portretul lui Paul este cel al unui prizonier ale cărui lanțuri sunt semnul fidelității sale față de Evanghelie și al mărturiei date despre Cel Înviat.

Iulia Cojocariu


Actualitatea creştină, nr. 7/2022, Anul XXXIII, p. 23.

Show Buttons
Hide Buttons