este canonizată după vindecarea unui bebeluș
Faima de sfințenie a Sorei Maria Tereza a fost însoțită și încurajată de multele semne care au fost obținute în rugăciune de credincioșii încrezători în puterea de mijlocire a fondatoarei congregației de călugărițe a Sfintei Familii din Kerala, India. În arhiva familiei religioase se află documente care atestă peste 7.000 de astfel de semne.
Pentru canonizarea acesteia a fost luat în considerare vindecarea unui băiețel în ziua de 9 aprilie 2009. Christopher, al treilea fiu al lui Joshi și Shibi de la Choondal House din Perinchery, suferea de sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) la scurt timp după nașterea sa, în dimineața zilei de 7 aprilie 2009. Medicii de la Spitalul Amala, Thrissur, renunțaseră la orice speranță în favoarea nou-născutului.
Bebelușul a început să respire normal la două zile după ce familia acestuia s-a rugat cerând mijlocirea Fericitei Maria Tereza. Rugăciunea a fost însoțită de așezarea unei relicve a Fericitei lângă copil în pătuțul său de spital. Încrederea celor care s-au rugat a fost răsplătită de Dumnezeu.
Vindecarea miraculoasă a copilului Christopher a primit aprobarea de la Comisia de medici de la Congregația pentru Sfinți din Roma în martie 2018 și teologii au confirmat-o ulterior în octombrie 2018. Papa Francisc a aprobat acest miracol la 12 februarie 2019, fapt care a făcut posibilă celebrarea canonizării la Roma.
Cronologia
Sfânta Maria Tereza
Canonizare: 13.10.2019
Beatificare: 09.04.2000
Venerabilă: 28.06.1999
Procesul: 12.07.1982
Moartea: 08.06.1926
Nașterea: 26.04.1876
Soră copleșită de iubirea și atenția lui Dumnezeu transformată în instrument al acestei iubiri.
Thresia Chiramel Mankidiyan s-a născut în Puthenchira, un sat din Kerala, India, fiind al treilea copil din cei cinci ai lui Thoma și Thanda. A fost botezată în ritul siro-malabar* în ziua de 3 mai 1876, primind numele Tereza în cinstea Sfintei Tereza de Avila.
În 1886 a făcut un jurământ ca să se consacre lui Dumnezeu, în contextul în care viața ei era deja dedicată contemplației prin posturi și rugăciuni. Din 1903, împreună cu alți colaboratori, s-a implicat tot mai mult în viața de caritate a Bisericii locale.
Din 1905 a avut mai multe experiențe spirituale deosebite, printre care și primirea stigmatelor, a semnelor rănilor răstignirii Mântuitorului. În 1913 a înființat o casă de rugăciune la Puthenchira, iar la 14 mai 1914 a fondat Congregația Sfintei Familii căreia i-a fost prima superioară.
* Biserica Catolică Siro-Malabară este în deplină comuniune cu Papa, supunându-se Codului Canoanelor al Bisericilor Răsăritene. Este condusă de un Arhiepiscop Major, actualmente Cardinalul George Alencherry. În Biserica Catolică sunt mai multe Biserici Orientale cu modul propriu de celebrare a Sacramentelor, dintre care amintim Biserica Română Unită, Greco-Catolică, și, din India, Biserica Catolică Siro-Malankară cu peste 4 milioane de credincioși în toată lumea.
Articol publicat în Actualitatea creștină, nr. 6/2021, p. 25.
