Panou în ulei pe lemn de stejar, 31×14 cm, cca 1438-1440.
Se află în Gemäldegalerie („Galeria din pictură”) din Berlin (Germania).
„Madonna în biserică”, cunoscută şi sub numele de „Fecioara din biserică”, este o lucrare de mici dimensiuni executată de pictorul olandez Jan van Eyck. Realizată probabil între anii 1438 și 1440, pictura o înfățișează pe Fecioara Maria ținându-l pe Pruncul Isus, într-o catedrală gotică. Maria este prezentată ca Regină, purtând o coroană cu bijuterii, în timp ce ţine în braţe pe copilul Isus, care o priveşte cu cea mai mare nevinovăţie și prinde partea superioară a rochiei sale roșii, într-un mod care amintește de tradiția bizantină din secolul al XIII-lea a icoanei Eleusa („Fecioara tandreții”). Poarta care încadrează arcada din spatele navei centrale a catedralei gotice conține sculpturi din lemn care descriu episoade din viața Mariei, în timp ce o sculptură din lemn într-o nișă din partea stângă a picturii o arată ținând copilul într-o poziție similară.
Van Eyck descrie o Marie monumentală, impunătoare, care contrastează cu toate celelalte personaje din pictură şi cu cadrul care constituie fundalul acesteia. Panoul conține grinzi de lumină observate îndeaproape, care pătrund prin vitraliile catedralei. Acestea luminează interiorul edificiului sacru, coborând tainic pe podea, unde creează două forme geometrice luminoase. Lumina capătă un simbolism puternic, făcând aluzie simultană la maternitatea feciorelnică a Mariei și la prezența eterică a lui Dumnezeu în Pruncul pe care ea îl ţine în braţe.
Majoritatea istoricilor de artă afirmă că acest tablou, considerat pierdut până în anul 1851, ar fi fost aripa stângă a unui diptic demontat; probabil aripa sa opusă era un portret votiv. Această lucrare, impresionantă prin profunzimea spirituală pe care le emană, a fost „remodelată” în jurul anului 1499 de către un tablou omonim și printr-o lucrare similară realizată de Jan Gossaert. Ambele picturi au adus modificări semnificative compoziției lui Van Eyck, care, deşi au adus pictura iniţială într-o formă grafică armonizată cu stilurile picturale dominante la sfârşitul secolului al XV-lea, au fost descrise ca fiind spiritual, dacă nu estetic, dezastruoase pentru conceptul original dorit de van Eyck.
Jan van Eyck – artist flamand de seamă al Evului Mediu târziu
Jan van Eyck (1390-1441) a fost un pictor flamand din perioada târzie a Evului Mediu. A jucat un rol inovator în istoria picturii europene, fiind considerat artistul care a revoluţionat pictura în ulei, începând cu anul 1410. S-a bucurat de un real succes în Italia, fiind unul dintre puţini artişti neitalieni apreciaţi în acel timp în această ţară.
Pr. Andrei Dumitrescu
Actualitatea creştină, nr. 7/2021, Anul XXXII, p. 35.