Luna mai începe cu o sărbătoare, a Sfântului Iosif. Un pic ciudat, dar totuși semnificativ. La urma urmei, 1 mai este „ziua muncii” (pe care o sărbătorim tocmai prin faptul că nu lucrăm). În 1955, Papa Pius al XII-lea a vrut să dea acestei zile un conținut creștin: de atunci sărbătorim memoria „Sfântului Iosif, muncitorul”. Deschizând luna mai, Sfântul Iosif ne introduce în atmosfera Familiei din Nazaret, unde toți munceau. Isus a crescut într-o familie de muncitori. Iosif și Maria l-au învățat pe Isus să lucreze, ca să spunem așa. Iar Iosif ne trimite la soția sa la începutul lunii mai, și amândoi la Isus.
Apoi luna mai se încheie cu o sărbătoare mariană: vizita Mariei la Elisabeta. În ultima zi a lunii mai ne amintim cum Maria, pe când purta în sânul ei pe Isus, a mers să o viziteze pe verișoara ei Elisabeta, care era și ea în așteptarea unei nașteri, a lui Ioan Botezătorul. O celebrare frumoasă pentru a încheia luna mai: suntem invitați să mergem și noi să-l ducem pe Isus – care trăiește în noi și ne-a întărit credința prin sărbătorile pascale în această lună – la semenii noștri.
Anul acesta, luna mai cuprinde cele mai importante sărbători „pascale” de după Înviere: Înălțarea la cer a lui Isus, Rusaliile, Sfânta Treime și Trupul și Sângele lui Cristos, Corpus Christi. Sunt sărbători fundamentale pentru credință și pentru viața creștină, care fac trimitere la Misterul Învierii.
Dar luna mai, în tradiția populară, este și luna dedicată în mod special Mariei, cu invitația de a o cinsti prin splendoarea naturii în această lună minunată. Și am putea considera luna mai drept luna în care Maria ne invită să fim „oameni de Paști”: să fim deschiși Duhului lui Dumnezeu și să ducem viața cea nouă în lumea noastră.
Ne vor ajuta și sărbătorile mariane speciale în această lună, care sunt în număr de patru: Fecioară Maria de la Fatima (13 mai), Sfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii (luni după sărbătoarea Rusaliilor, 20 mai), sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul creștinilor (24 mai) și Vizita Preasfintei Fecioare Maria (31 mai).
Pentru noi, cei din Arhidieceza de București, luna mai are și o semnificație deosebită: marcăm două comemorări, sărbătoarea Fericitului Vladimir Ghika (16 mai) și aniversarea a 10 ani de la beatificarea Fericitului Anton Durcovici (14 mai).
Dar luna mai ne amintește și de două vizite speciale, numite pe bună dreptate vizite „în grădina Maicii Domnului”: la începutul lunii mai aniversăm 25 de ani de la vizita apostolică a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în România (7-9 mai) și aniversarea a 5 ani de la revenirea în aceeași „grădină a Maicii Domnului” a Papei Francisc (31 mai – 2 iunie). Vor fi ocazii foarte prielnice să recitim la distanță de 25, respectiv 5 ani momentele emoționante ale acestor două vizite.
Sfântul Papă Paul al VI-lea a promulgat la 29 aprilie 1965 Scrisoarea enciclică „Luna mai” (Mense maio), în care încurajează poporul credincios să ofere devoțiunea în cinstea Sfintei Fecioare Maria pentru încheierea fericită a Conciliului Vatican II, dar și pentru solicitarea de ajutor în vederea realizării hotărârilor Conciliului și pentru pacea lumii, întrucât pacea era amenințată în acei ani.
Papa Paul al VI-lea încuraja pe creștini cu aceste cuvinte:
„Când vine luna mai, pe care devoțiunea credincioșilor obișnuiește de mult timp să o dedice Sfintei Fecioare Maria, sufletul nostru tresaltă la gândul spectacolului de credință și caritate care va avea loc în curând în toate părțile lumii în cinstea Reginei Cerului. Căci aceasta este luna în care, în biserici și în locuințe, un adevărat tribut foarte fervent și tandru de rugăciune și venerație se ridică din inimile creștinilor către Sfânta Fecioară Maria. Și este o lună în care darurile milostivirii lui Dumnezeu ne curg din plin din tronul Mamei noastre” (Papa Paul al VI-lea, Enciclica Mense maio, nr.1).
Dintre toate devoțiunile mariane, cele din luna mai sunt printre cele mai răspândite, cele mai populare și mai cunoscute, având loc pe tot parcursul acestei luni. Poeții consideră luna mai ca fiind cea mai frumoasă lună a anului, luna în care natura se trezește în sfârșit din somnul de iarnă și ne întâmpină cu flori frumoase, cu diferite mirosuri și culori; luna în care inima omului se trezește din somnul său, aprinsă de cea mai frumoasă emoție – dragostea. Nu este de mirare că poeții medievali au decorat-o pe Fecioara Maria cu imagini preluate din natura înfloritoare și au țesut ghirlande de flori din imnuri și rugăciuni în cinstea și lauda ei. Se relatează că, încă din secolul al XIII-lea, regele Alfonso al X-lea al Castiliei a compus un cântec marian pentru a o cinsti pe Maria Fecioara, „Doamna lunii mai”, care este considerat un fel de prototip al devoțiunilor și al cântărilor din zilele noastre.
Adevăratul creator al devoțiunilor din luna mai, considerat în literatura spirituală mai veche, este Sfântul Filip Neri (1515-1595), un mare cinstitor al Fecioarei Maria și apostol al tinerilor din Roma. El a vrut să-i salveze pe tinerii din acest oraș de la ruina morală care se răspândea, mai ales în luna mai, luna sărbătorilor naționale, și de aceea i-a condus la bisericile mariane, unde, împreună cu tinerii, se adresa Fecioarei cu cântece și poezii.
Care este scopul devoțiunilor din luna mai? În primul rând, de a o slăvi pe Maica Domnului, Fecioara Maria; în al doilea rând, de a ne încuraja să urmăm virtuțile ei, un fel de îndemn de a călca pe urmele Neprihănitei și de a ajunge astfel la Isus Cristos.
Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, un mare cinstitor și devotat al Mariei, într-o omilie din 24 iunie 2001 spunea că „viața omului ar trebui să fie o călătorie de noblețe, de convertire și de iubire” și că în această călătorie în noul mileniu suntem însoțiți de Sfânta Fecioară, pe care a indicat-o ca fiind „o stea strălucitoare a dimineții și o călăuză sigură”. Sfântul Papă și-a încheiat omilia cu o urare ferventă: „Nu-i lăsați pe Fecioara Maria și pe Fiul ei în afara vieții voastre. Niciodată! Puneți-i întotdeauna pe Regele și Regina noastră pe primul loc! Lor le aparțin întotdeauna cinstea, gloria, întâietatea și iubirea. Fugiți întotdeauna de păcat. Fiți întotdeauna generația care este binecuvântată pe pământ și în ceruri. Iubiți-l pe Isus, iubiți-o pe Maria, singurele noastre iubiri, singurele noastre speranțe, priviți mereu chipurile lor, încununate de strălucire, strălucind de milă și de iubire.”
Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc o lună mai binecuvântată în compania Preasfintei Maici a lui Dumnezeu și a martirilor noștri, Vladimir Ghika și Anton Durcovici. Și poate de undeva, de la „fereastra cerului”, privește spre „grădina Maicii Domnului” Sfântul Ioan Paul al II-lea.
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 5/2024, Anul XXXV, p. 3-4.
