„Luna iunie este dedicată în mod special Inimii lui Cristos, o devoțiune împărtășită de marii maeștri spirituali și de oamenii simpli din poporul lui Dumnezeu. Într-adevăr, Inima umană și divină a lui Isus este izvorul de unde putem scoate întotdeauna milă, iertare și tandrețe de la Dumnezeu.”
(Papa Francisc, Angelus 7 iunie 2020)
Sărbătoarea dedicată Sfintei Inimi a lui Isus este una dintre așa-numitele sărbători mobile, adică o sărbătoare care nu cade întotdeauna la aceeași dată, ci variază de la an la an. Cel mai evident exemplu de sărbătoare mobilă este Paștele, a cărui dată se schimbă mereu. De fapt, cele mai multe sărbători mobile sunt legate de Paște, deci nu au o zi fixă în care să fie sărbătorite. Sărbătorile catolice mobile pot depinde, de asemenea, de Epifanie sau pot fi legate de zile ale săptămânii care sunt legate de anumite perioade ale anului.
De exemplu, Sărbătoarea Sfintei Inimi cade întotdeauna în vinerea din săptămâna de după sărbătoarea Corpus Christi – solemnitatea Preasfântului Trup și Sânge –, la șaizeci și opt de zile după Paște. Sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei, pe de altă parte, cade în sâmbăta care urmează Sărbătorii Inimii Sfinte a lui Isus și, prin urmare, depinde de aceasta. Sărbătoarea Preasfintei Inimi poate cădea la o dată cuprinsă între 29 mai și 2 iulie. În acest an, de exemplu, ea cade pe 16 iunie, iar întreaga lună este dedicată acestei sărbători.
Din păcate, în timpurile moderne, această solemnitate a devenit din ce în ce mai puțin importantă. De aceea, cred că este important să deschidem noi abordări ale acestei sărbători. Pentru că prin această sărbătoare suntem provocați să reflectăm asupra iubirii concrete și adevărate. Prin viața și lucrarea lui Isus, dragostea lui Dumnezeu ni s-a arătat. Isus ne-a întâlnit pe noi, ființele umane, în iubire și ne-a acceptat în iubire.
Inima lui Isus este un simbol al ascultării și al iubirii necondiționate a lui Dumnezeu. Isus ne-a dat nouă, oamenilor, un exemplu prin inima sa, pentru ca și noi să ne alăturăm acestei iubiri a lui Dumnezeu prin viața și lucrarea sa și să îl urmăm. Iubirea lui Isus pentru Tatăl său devine clară tocmai în moartea sa pe cruce. Inima străpunsă de suliță indică suferința sa în moarte și îl înfățișează pe Isus ca pe un om părăsit. Dar ceasul crucii este și ceasul înălțării sale. Acest ceas este momentul în care dragostea Tatălui pentru Fiul său se dezvăluie într-un mod special.
De aceea, inima străpunsă este văzută și ca un simbol al iubirii lui Dumnezeu. Această iubire ar trebui să ne încurajeze și pe noi să reflectăm asupra comportamentului nostru față de semenii noștri.
Putem să ne întrebăm: este viața noastră pătrunsă din plin de această iubire? Îi putem întâlni pe ceilalți cu iubire sau prejudecățile noastre împiedică o întâlnire plină de iubire? De Sărbătoarea Preasfintei Inimi și în Vinerea Inimii lui Isus – prima vineri a fiecărei luni – avem ocazia de a aduce în fața lui Dumnezeu dragostea noastră neîmplinită și eșuată și de a i-o încredința. Să folosim această ocazie pentru a reflecta asupra darului iubirii! Iubirea, dar și lipsa de iubire, poate fi observată în relațiile noastre zilnice cu semenii noștri. Putem încredința toate acestea inimii lui Isus. Căci în Isus ni se arată că nu suntem străini de Dumnezeu, ci că suntem importanți pentru El și că îi suntem dragi.
Sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus vrea să celebreze, „pe de o parte, inima trupească a lui Isus, cu adevărat umană, dar și cu adevărat divină, iar pe de altă parte, inima intensă ca bunătate, milă și iubire a Mântuitorului pentru noi toți” (Papa Pius al XII-lea – Enciclica despre Inima lui Isus).
Ca organ care simbolizează umanitatea lui Cristos, această inimă particulară are dreptul de a fi venerată.
Iconografia tradițională arată Inima Sfântă în centrul pieptului lui Isus, cu o cruce deasupra ei încoronată cu spini. În partea laterală a Inimii se află o rană sângerândă, care amintește de cea provocată lui Isus pe Cruce, simbolizând rănile pe care păcatele oamenilor continuă să i le provoace, în fiecare zi. Inima Sfântă este înconjurată de flăcări, un simbol al milei arzătoare, al iubirii arzătoare a Mântuitorului pentru toți oamenii.
Cultul Inimii Sacre a apărut în Evul Mediu în diferite părți ale Europei, dar a cunoscut adevărata înflorire abia în secolul al XVII-lea, datorită Sfântului Ioan Eudes (1601-1680), un călugăr, predicator și cărturar francez care a propagat devoțiunea față de Inima Sacră a lui Isus și a Mariei în toată Franța și, în mod special, datorită Sfintei Margareta Maria Alacoque (1647-1690). Aceasta a fost o călugăriță franceză, înzestrată cu mari daruri mistice, care a primit patru revelații și multe alte viziuni minore de la Isus din 1673 până la moartea sa timpurie. În aceste viziuni, Isus însuși i s-a adresat, iar în toate acestea Inima Sa Sacră a jucat un rol fundamental. În prima dintre viziunile Sfintei Margareta, de exemplu, Isus i-a vorbit astfel: „Inima mea divină este atât de plină de pasiune pentru umanitate, încât nu mai poate să rețină în sine flăcările iubirii sale arzătoare, ci trebuie să le răspândească. Te-am ales pe tine pentru a împlini acest mare plan, pentru ca toate lucrurile să fie făcute de mine.”
În viziuni ulterioare, sfânta a văzut Preasfânta Inimă în pieptul Mântuitorului învăluită în flăcări, încoronată cu spini, scăldată în lumină, dar acoperită de răni. Ei îi datorăm iconografia tradițională care a ajuns până la noi care prezintă Inima Preasfântă a lui Isus.
În cea de-a patra viziune, Isus i-a explicat Sfintei Margareta că suferă din cauza aroganței și lipsei de umilință a creștinilor și, mai mult decât atât, din cauza nelegiuirii celor păcătoși. Apoi i-a dezvăluit voința sa ca vinerea de după a doua duminică după Rusalii, adică a opta zi după Corpus Christi, să fie dedicată celebrării Inimii sale.
Luna iunie este un bun prilej de a ne reîmprospăta iubirea din izvorul iubirii Inimii lui Isus!
Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc revărsarea îmbelșugată a harurilor pe care Isus le-a promis celor care cinstesc Inima sa Preasfântă și mai ales să simtă mângâierea promisă celor care se află în dificultate:
„Veniți la mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi mângâia. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,28-29).
Din inimă, tuturor binecuvântarea arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 6/2023, Anul XXXIV, p. 3-4.
