Încă de la începutul lunii decembrie se aprind mii de becuri colorate pe străzi și în piețele special amenajate, pentru a ne introduce în atmosfera sărbătorilor de iarnă, în centrul cărora se află sărbătoarea Crăciunului.
Totuși, această practică, instituită relativ recentă în țara noastră, trece cu vederea faptul că Bisericile creștine au instituit în această perioadă un demers de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, demers caracterizat de sobrietate, de reculegere, de post și de rugăciune mai deosebite.
Un astfel de demers este menit să ne introducă în înțelegerea importanței Nașterii Fiului lui Dumnezeu în lume. De ce a fost nevoie să vină în lume Fiul lui Dumnezeu? Cum s-au petrecut evenimentele? În ce fel ne privește și ne marchează pe noi acest eveniment crucial al istoriei. În esență, acest demers ne invită să facem o lectură retrospectivă a vieții noastre pentru a vedea cum a decurs ea până în prezent: care au fost aspectele ei pozitive și împlinitoare (devenite sursă de bucurie) și care au fost aspectele ei negative (devenite sursă de frustrări și de neîmpliniri). Totodată, demersul acestui timp este și unul prospectiv, mai precis, în funcție de experiența acumulată din trecut, el ne invită să ne organizăm viața astfel încât să nu mai repetăm greșelile trecutului și să înfăptuim acele lucruri care ne împlinesc. În tot acest demers, important e să luăm în calcul cum arată viața când este trăită cu Dumnezeu (adică în comuniune de suflet și în împlinirea poruncilor sale) și cum arată ea când este trăită fără Dumnezeu (adică ignorându-l și încălcându-i poruncile).
O astfel de lectură face autorul Psalmului 40 după ce a făcut în trecut experiența căderilor, dar, după ce a strigat către Domnul și s-a conformat dreptății divine, viața lui s-a schimbat: Cu dor l-am așteptat pe Domnul, iar El s-a plecat spre mine și mi-a ascultat strigătul. M-a ridicat din prăpastia pierzării, din noroiul mlaștinii… Fericit omul care și-a pus încrederea în Domnul și nu-și întoarce fața către cei mândri, nici către cei rătăciți în minciună! Să se bucure și să se veselească în tine toți cei care te caută… și cei care te iubesc să spună pururi: „Preamărit fie Domnul!”
Astfel, cadoul cel mai important este descoperirea prezenței lucrătoare a lui Dumnezeu prin Fiul în viețile noastre.
Cu dor l-am așteptat pe Domnul,/ iar El s-a plecat spre mine și mi-a ascultat strigătul./ M-a ridicat din prăpastia pierzării, din noroiul mlaștinii…/ Fericit omul care și-a pus încrederea în Domnul/ și nu-și întoarce fața către cei mândri,/ nici către cei rătăciți în minciună! (Ps 40,2-3.5)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 12/2024, Anul XXXV, p. 24.
