În această lună, alături de candelele aprinse deasupra mormintelor celor dragi ai noștri, strălucesc și în sufletele și în mințile noastre luminile chipurilor tuturor sfinților pe care i-am sărbătorit în prima zi. Atunci, celebrându-le memoria, au trecut pe dinaintea ochilor noștri de credință chipuri de tineri și mai puțin tineri, femei și bărbați din toate timpurile care au lăsat urme de neșters în conștiințele noastre și în Biserica noastră. Persoane precum Abraham, Isaac, Iacob și ceilalți drepți ai Vechiului Testament, Ioan Botezătorul și ceilalți profeți, Sfânta Fecioară Maria, mama lui Isus, Petru, Ioan și ceilalți apostoli ai lui, Ștefan, Laurențiu, Eulalia,José Sánchez del Río, Tereza Benedicta a Crucii, Vladimir Ghika, Anton Durcovici, Vasile Aftenie și ceilalți martiri, Francisc de Assisi, Anton de Padova, Dominic Savio, Tereza de Lisieux, Josephina Bakhita, Madeleine Delbrêl, Padre Pio, Veronica Antal, Chiara Lubich, Carlo Acutis și ceilalți sfinți și sfinte ale căror vieți ne-au și edificat și pe a căror călăuzire și susținere contăm mereu.
Dacă ar fi să ne întrebăm ce anume au în comun toți acești sfinți de vârste și de condiții atât de diferite, care au trăit în epoci și în locuri atât de diferite, răspunsul ne-ar trimite către atașamentul lor față de Dumnezeu și față de Isus Cristos. Unul dintre cei care ne-au împărtășit experiența personală avută cu Dumnezeu, experiența care lui i-a construit caracterul și determinat modul de viață – devenind astfel exemplar pentru noi – este autorul Psalmului 138. Drept recunoștință față de grija pe care Dumnezeu i-a arătat-o, el spune: Te laud, Doamne, din toată inima, pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele… Laud numele tău pentru bunătatea și fidelitatea ta. În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul. Chiar dacă trebuie să trec printr-o mare strâmtorare, tu mă ții în viață, în ciuda mâniei dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și dreapta ta mă mântuiește. În plus, autorul nutrea convingerea că Domnul va duce la bun sfârșit ceea ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale.
Astfel de simțăminte și de atitudini au făcut din sfinți adevărate lumini călăuzitoare.
Te laud, Doamne,/ pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele…/ Laud numele tău pentru bunătatea și fidelitatea ta./ În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,/ și mi-ai întărit sufletul./ Chiar dacă trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,/ tu mă ții în viață, în ciuda mâniei dușmanilor mei. (Ps 138, 1-3. 7)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 11/2022, Anul XXXIII, p. 24.
