Un jurnalism al fraternității
Ziarul L’Osservatore Romano a împlinit 160 de ani pe 1 iulie. Papa Francisc le spusese jurnaliștilor pe 2 iunie 2019, întorcându-se cu avionul din România: „Este un ziar care oferă chei interpretative și ceea ce gândesc se regăsește acolo, în acele pagini.” Acest „ziar foarte unic” (așa cum l-a definit Cardinalul Montini în centenarul 1961), care a trăit ca protagonist evenimente mici și mari ale istoriei umane, are ca misiune documentarea gândurilor, cuvintelor, lucrărilor Papei și ale Sfântului Scaun și oferă cititorului chei interpretative ale realității istorice și spirituale a catolicismului și ale timpului care ne este dat să-l trăim, un timp citit, „observat”, de la Roma, cu ochii Bisericii.
Pentru a sărbători cei 160 de ani de la apariție, L’Osservatore Romano de la 1 la 5 iulie a apărut cu cinci suplimente „speciale” care au inaugurat o serie de inițiative programate pe tot parcursul anului acestei aniversări, cu ediții și evenimente speciale. Pentru a marca deschiderea către contemporaneitate, redacția a adresat două întrebări-cheie directorilor diferitelor ziare italiene și internaționale, printre care El País și Le Monde, Avvenire, Corriere della Sera, La Repubblica, La Semaine Africaine și Scarp de ‘tenis: „Dacă este adevărat că experimentăm o «schimbare de epocă», cum se schimbă jurnalismul și cum dorim să se schimbe? Poate enciclica Fratelli tutti să fie o indicație pentru calea unui «jurnalism al fraternității» ca răspuns la criza pe care erupția pandemiei a readus-o într-un mod dramatic și inevitabil?”
L’Osservatore Romano își continuă programul de dezvoltare, marcat de integrarea dintre ediția tipărită și cea digitală, care se deschide către noi proiecte viitoare. Un efort de modernizare care s-a accelerat în ultimii doi ani odată cu lansarea, pe 4 octombrie trecut, cu ocazia lansării enciclicei Fratelli tutti, a ziarului reconceput, reînnoit în conținut, format și grafică.
Tot de la data de 1 iulie, pentru prima dată, cinci femei, experte în Biblie și spiritualitate, dintre care unele sunt deja colaboratoare ale suplimentului lunar Donne Chiesa Mondo, vor semna rubrica de pe prima pagină, Veste bună, o meditație săptămânală despre Evanghelia duminicală.
Ziarul de partid
„Un ziar «de stradă»”, adică „un ziar care să știe să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria și să reflecteze asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri.” Așa vede Papa Francisc L’Osservatore Romano, ziarul său, „ziarul de partid” cum îi place să îl definească. A povestit asta într-un interviu acordat regizorului Francesco Zippel, care realizează un documentar produs de Dazzle Communication dedicat celor 160 de ani ai cotidianului Sfântului Scaun. Prezentăm aici în continuare cuvintele Papei Francisc:
„Știu că expresia este un pic ambiguă, dar îmi place să numesc L’Osservatore Romano «ziarul de partid». Eu îl citesc în fiecare zi și, atunci când nu apare duminica, îmi lipsește ceva. Nu numai astăzi. Și în Argentina, ediția săptămânală în limba spaniolă o citeam în întregime, deoarece știu că este o legătură cu Sfântul Scaun, cu magisteriul și cu viața Bisericii, cu istoria Bisericii. Pericolul este laboratorul. Un ziar, pentru a fi actual, nu poate să fie ziarul de laborator, numai de gânduri. Trebuie să fie un ziar «de stradă», să spunem așa, dar în sens figurativ: un ziar care să știe să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria și să reflecteze asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri. De exemplu, numărul dedicat Zilei Amintirii a fost o cateheză, o adevărată cateheză pentru tinerii de astăzi: ca să vadă ce s-a întâmplat în acel timp și ce se poate întâmpla astăzi. Deci este un ziar viu, care ne ajută; pentru asta nu poate să fie de laborator sau de birou. Trebuie să fie de stradă, pentru a lua viața și viața se ia așa cum vine, nu cum aș vrea eu ca să vină.
Papa Paul al VI-lea spunea că L’Osservatore Romano nu este pur și simplu un cotidian de informare, ci este un cotidian de formare, și este adevărat. Să revenim la ediția apărută pentru Ziua Amintirii: oamenii care citesc acel reportaj despre amintire sunt formați pentru că le dăm elemente de amintiri, de memorie și istorice pentru a privi lumea cu acea cheie. Deci da, un ziar de formare. Și mie mi-a făcut bine să citesc acel număr, erau lucruri pe care nu le înțelegeam mult despre asta și pe care acum le-am înțeles. Un ziar care formează.
Un ziar care, în afară de funcția de evanghelizare, posedă și o dimensiune diplomatică foarte importantă. Mai ales în raport cu răspândirea magisteriului papei. Mă gândesc la Pius al XII-lea, care a vorbit despre toate temele posibile, magisteriul său a fost unul foarte bogat. A făcut școală și a făcut doctrină prin L’Osservatore Romano. Mă gândesc la Papa Pius al XII-lea deoarece consider că a fost un revoluționar în asta: magisteriul său a fost difuzat de Biserică prin L’Osservatore Romano. Un papă care îi întâlnea pe toți și toți veneau la el și el le vorbea, artiștii, intelectualii, moașele… și se răspândea cu L’Osservatore și cu Radio Vatican, dar era mai ușor de găsit acest magisteriu cu ziarul, care este un instrument ce rămâne.
În Argentina era o ediție săptămânală în limba spaniolă, rezumativă. Eu îl citeam în întregime, de la început până la sfârșit. Pentru că aveam nevoie să înțeleg. Acum, din păcate, nu mai apare în formă tipărită. Trebuie lucrat pentru ca L’Osservatore Romano să ajungă la toți, în limba tuturor. Pentru aceasta vreau să mulțumesc celor care ne ajută din punct de vedere economic pentru acest dar, binefăcătorilor și firmelor care ne ajută. Eu îl citesc de la prima până la ultima pagină, urmând ordinea. Afară de cazul în care am vreun interes special. Caut mai întâi, dar de obicei îl citesc de la prima până la ultima pagină și, când se termină, spun «păcat, s-a terminat». Îl citesc noaptea. Cum va fi L’Osservatore Romano peste două sute de ani? Nu m-am gândit la asta, nu mi-am pus întrebarea. Sper să fie mereu actual.”
Punct de referință spre înalt
La împlinirea a 160 de ani de la fondarea cotidianului Sfântului Scaun, L’Osservatore Romano, prefectul Departamentului pentru Comunicare, Paolo Ruffini, a făcut următoarea reflecție asupra acestei aniversări: „Există întotdeauna două modalități de a sărbători momentele aniversare. Unul este nostalgia trecutului. Se trăiește din amintiri, se privește în urmă cu regret și melancolie. Și se privește spre viitor cu teamă, trăind timpul prezent ca pe condamnarea de a asista la o inexorabilă distrugere a lucrurilor.
Celălalt mod este înfățișarea la fereastra viitorului, având mai cu seamă sentimentul urgenței lucrurilor care urmează să fie făcute, fără a rămâne blocați în sentimentele de mulțumire pentru cele realizate; fiind mai mult interesați de drumurile care trebuie urmate și mai puțin de cele deja parcurse. Și aceasta nu pentru a șterge trecutul, ci invers, pentru a inspira energie și dinamism și a nu rămâne ca prinși în capcană.
Această a doua abordare este valabilă și pentru L’Osservatore Romano, cel mai vechi dintre mijloacele de comunicare ale Sfântului Scaun, care aniversează 160 de ani de la fondare: un obiectiv important, cum se spune în jargonul jurnalistic. Dar, uneori, și jargonul trădează. Deoarece obiectivul indică un punct de sosire, sfârșitul unui parcurs. Și nu este acesta cazul cotidianului L’Osservatore Romano, ci este cheia de înțelegere.
Pentru a marca într-adevăr o aniversare trebuie să sărbătorim o nouă pornire, un nou început, nu un punct de sosire. Înseamnă să se facă bilanțul unei navigări care continuă, privind la semnele timpului. Da, este asemenea aruncării ancorei, dar nu în trecut, ci în viitor, punându-ne întrebările juste și găsind răspunsurile adecvate, deschise, nu închise.
Mijloacele de comunicare au o putere enormă. Se adresează unei mulțimi imense și riscă să se creadă Dumnezeu. Aceasta ne determină să fim (sau nu) un punct de referință spre înalt, să realizăm o publicație în pas cu timpul, să reînnoim limbajul nostru, să acceptăm provocările fără a ne pierde sufletul. Un cotidian ca al nostru nu va putea fi niciodată o formă fără conținut. Aceasta este rațiunea existenței noastre: oferirea unei priviri creștine; iluminarea realității cu această privire care o transcende. Însă aceasta nu pentru a impune un mod de gândire, ci pentru a stimula reflecția, prin dialog, prin dezbatere, într-un parcurs care continuă, în slujba succesorului lui Petru.
Într-unul din cântecele sale cele mai frumoase, Leonard Cohen, care înainte de a fi un autor de muzică și un interpret era un poet, a scris un vers care ar putea reprezenta imaginea frontierei noastre comunicative în acest timp atât de divizat și fărâmițat. Ca mulți poeți, Cohen reușea să vadă și să descrie aspecte dincolo de aparență. El scria: «Există o fisură în orice lucru. Așa pătrunde lumina.» Iată modul nostru de a vedea fisurile, încercând să pătrundem în acestea și să vedem lumina care le traversează.
Cum a spus Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din 2020, «și atunci când povestim răul putem învăța să lăsăm spațiu răscumpărării, să recunoaștem în mijlocul răului și dinamismul binelui și să-i dăm spațiu». Fără capacitatea de a conduce experiența spre unitate, fără o perspectivă, totul se aplatizează, nu există înțelepciune și nici cunoaștere; totul se reduce la o înșiruire fără sens, la o acumulare confuză de detalii, la o anarhie de firimituri. În schimb, un ziar, mijloacele de comunicare sunt necesare pentru a oferi o perspectivă, mai ales în anii în care viitorul comunicării riscă să se îndrepte spre o progresivă pierdere a raportului cu realitatea și cu creatorul său, construindu-și în schimb un univers autoreferențial, hipnotic. Noi avem datoria de a urma o cale complet diferită. (…)”
Schiță istorică
Ziarul L’Osservatore Romano este cel mai vechi cotidian activ între cele care se publică în Orașul etern. Primul număr a apărut la 1 iulie 1861, imediat după proclamarea Regatului Italiei, și prelua numele unei foi private anterioare (septembrie 1849 – 1852), finanțate de un grup catolic legitimist francez.
Nașterea acestui ziar se datorează inițiativei unui avocat din Forlì, Nicola Zanchini, și a unui ziarist din Bologna, Giuseppe Bastia, amândoi refugiați politic în Oraș. Ideea celor doi a coincis cu un proiect analog al lui Marcantonio Pacelli, bunicul viitorului Papă Pius al XII-lea. La început ziarul ar fi trebuit să se intituleze L’amico della verità, iar încă de la primul număr era subintitulat „ziar politico-moral”, devenind apoi „ziar politic religios”. În 1862 apar pe prima pagină, în antet, cele două expresii în latină prezente și în ziarul actual: locuțiunea extrasă din dreptul roman „unicuique suum” („fiecăruia al său”) și citatul evanghelic „non praevalebunt” („[porțile iadului] nu o vor birui”).
Tipărit după-amiaza în fiecare zi, cu excepția duminicilor și a sărbătorilor religioase din calendarul vatican, ziarul este redactat în italiană, dar textele pontificale se găsesc și în latină (ca în cazul enciclicelor și al altor documente). Și datorită edițiilor săptămânale, în care de-a lungul anilor s-a îmbogățit și s-a internaționalizat comunitatea care lucrează la L’Osservatore Romano, în realitate este scris în șapte limbi: în franceză din 1949, în spaniolă din 1951, în engleză din 1968, în portugheză din 1970, în germană din 1971, în poloneză din 1980 (în acest caz publicația este lunară) și din 2007 în malayalam, idiom vorbit în sud-vestul Indiei.
Acest ziar publică cu promptitudine și în versiune integrală cuvintele rostite de Papa (discursuri, omilii și texte scrise), știri despre Sfântul Scaun și Biserica Catolică în lume, informații internaționale, culturale și religioase.
Din anul 1997, L’Osservatore Romano este legat la rețeaua internet. În 2007, apăreau color prima și ultima pagină. Anul 2012 este anul în care apare publicația lunară Donne Chiesa Mondo, mai întâi inserată în ziar, după care și-a schimbat formatul în 2016, devenind o revistă.
În perioada 26 martie – 3 octombrie 2020, din cauza pandemiei de Covid-19, ziarul nu a mai fost publicat, continuând să apară în versiune digitală, timp în care a fost activat și noul site web (www.osservatoreromano.va). A fost lansată apoi aplicația care poate fi descărcată gratuit pe Appstore și Playstore, care permite lectura ziarului pe smartphone și pe tabletă, și a fost reluată tipărirea pe hârtie cu haine tipografice noi.
L’Osservatore Romano poate fi accesat online aici.
Sursa: arcb.ro; ercis.ro; vaticannews.va
Actualitatea creştină, nr. 8/2021, anul XXXII, p. 28-31.
