Locul în care vreau să-mi petrec veșnicia

În luna august se celebrează două din cele mai frumoase și importante sărbători dedicate Sfintei Fecioare Maria: Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sfânta Fecioară Maria, Regină (22 august). Aceste două sărbători ne propun să contemplăm în chipul strălucitor al Mamei noastre ființa desăvârșită prin har și făcută vrednică să-și ocupe locul pregătit ei în cer alături de Fiul ei.

Locul acela de slavă a reprezentat dintotdeauna o aspirație adânc întipărită în ființa umană care s-a simțit de-a lungul vieții ca într-o pribegie. Într-adevăr, acel loc i-a fascinat pe cei mai mulți oameni și a fost descris fie ca un vârf strălucit de munte, fie ca un templu împodobit cu măreție. Astfel, autorul Psalmului 48 a văzut în cetatea Sionului prefigurarea locului de refugiu pentru salvarea și împlinirea vieții și care este totodată loc de cinste și de mărire oferit de Dumnezeu tuturor celor ce îl urmează și împlinesc voința lui. Astfel, psalmistul spune: Muntele său cel sfânt este cea mai frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ. Dumnezeu, în palatele sale, este cunoscut ca un [loc de] refugiu… Ne gândim la îndurarea ta, Dumnezeule, în mijlocul templului tău… Înconjurați Sionul, mergeți împrejurul lui, numărați turnurile sale; admirați zidurile sale, cercetați-i palatele, ca să povestiți generațiilor viitoare: pentru că acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, în veci și pentru totdeauna, el ne va călăuzi până dincolo de moarte.

La rândul său, Apocalipsul Sfântului Ioan vorbește despre același loc ca fiind cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei. Și am auzit un glas puternic de la tron, spunând: „Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii! El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui și el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Ap. 21, 2-4).

Așadar, sărbătorile care o au protagonistă pe Sfânta Fecioară Maria ar reprezenta o bună ocazie de a medita asupra destinului nostru de dincolo de moarte, mai precis asupra locului în care vreau să-mi petrec veșnicia.

Ne gândim la îndurarea ta, Dumnezeule,/ în mijlocul templului tău…/ Înconjurați Sionul, mergeți împrejurul lui,/ numărați turnurile sale;/ admirați zidurile sale, cercetați-i palatele,/ ca să povestiți generațiilor viitoare:/ pentru că acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, în veci și pentru totdeauna,/ el ne va călăuzi până dincolo de moarte. (Ps 48,10.13-15)

Pr. Tarciziu Șerban

Actualitatea creştină, nr. 8/2024, Anul XXXV, p. 24.