Viaţa este o împletire între repetiţie şi noutate. În acest joc intră rutina. Pentru unele persoane rutina poate reprezenta o problemă, în timp ce pentru altele poate fi ceva calmant și liniștitor.

Paragraful 226 din Amoris laetitia învaţă că viaţa de cuplu şi de familie are la bază o serie de ritualuri zilnice: „Este bine când soţii îşi dau un sărut dimineața, când îşi împart binecuvântarea seară de seară, când se aşteaptă acasă unul pe altul, când ies împreună, când îşi împart responsabilităţile familiale. Dar totodată este bine ca rutina să fie întreruptă de sărbătoare, de cultivarea gustului de a sărbători împreună, de a se bucura de momente deosebite (…). Cine ştie să facă sărbătoare dă o nouă vigoare iubirii, eliberând-o de monotonie, și dă culoare şi speranță obiceiurilor zilnice.”

În viaţa liturgică postul este calea de pregătire a sărbătorii. Şi cum postul nu este un scop în sine, ci este modul de a ne lepăda de ceea ce este de prisos şi de a ne deschide inimile către Domnul şi mâinile spre a face fapte de milostenie, să ne întrebăm cum ar putea un cuplu să se lepede de rutina păguboasă.   

Rutina devine păguboasă atunci când obişnuinţa devine mecanică, iar în suflet se cuibăresc tristeţea, dezgustul, plictiseala. E ca şi cum s-ar instala toamna. Psihologul Gary Chapman, în cartea Anotimpurile căsătoriei, spune că semnele toamnei, chiar dacă nu se văd deodată în exterior, sunt prezente în interior şi la adierile mai reci ies la iveală. Dialogul se împuţinează. Apoi, dacă rafalele se înteţesc, soţii pot ajunge la punctul de a locui sub același acoperiş ca doi străini. Niciunul nu face primul pas de apropiere. De fapt, uită că legătura conjugală are mereu nevoie de „uleiul iubirii”, acel combustibil care ţine focul aprins.  Acelaşi autor, în cartea A fi cuplu şi complici, observă că la început soţii sunt dispuşi să facă orice pentru a plăcea unul altuia, însă asemenea lui Adam şi Evei cad în mrejele neîncrederii, ale fricii de a se expune, de a fi judecaţi şi, atunci când sentimentele se schimbă, preferă să stea departe unul de altul.

Însă pentru a revitaliza legătura de iubire, în toate şi peste toate trebuie pusă recunoştinţa pentru anii petrecuţi împreună şi pentru binele înfăptuit de tovarăşul de viaţă, şi mai presus de toate încrederea că Duhul Sfânt „moaie tot ce-i împietrit,/ încălzeşte ce-i răcit/ şi îndreaptă ce-i greşit.”

Cum poate fi înlăturată rutina negativă? Impasul şi rutina negativă pot fi combătute inventând o anumită „liturghie” în care soţii îmbină dialogul cu rugăciunea, viaţa de zi cu zi cu viaţa spirituală.

Pr. Fabian Măriuţ


Actualitatea creştină, nr. 3/2022, Anul XXXIII, p. 22.

Show Buttons
Hide Buttons