Sanctuarul de la Fatima
Ne mai desparte un an până la centenarul aparițiilor Sfintei Fecioare Maria la Conca di Iria, aproape de Fatima, în Portugalia. În 1917, în ziua de 13 mai – la opt zile după ce Papa Benedict al XV-lea îi invita pe catolicii din întreaga lume să se roage pentru pace prin mijlocirea Maicii Domnului – Sfânta Fecioară Maria s-a arătat la trei copii portughezi, care pășteau oile într-un loc numit Conca di Iria: Lucia (10 ani), Francisc (9 ani) și Iacinta (7 ani). Cu chipul întristat, Maica Domnului le-a cerut copiilor să vină în acel loc în ziua de 13 a fiecărei luni, iar această întâlnire lunară a avut loc până la 13 octombrie din acel an, mai puțin în luna august, când copii fuseseră încarcerați de autorități. În 1930 Biserica a recunoscut caracterul supranatural al aparițiilor și a autorizat cultul către Sfânta Fecioară de la Fatima.
„Recitaţi Rozariul în fiecare zi – a recomandat atunci Fecioara de la Fatima; rugaţi-vă mult şi faceţi sacrificii pentru sărmanii păcătoşi, deoarece mulţi ajung în infern, pentru că nu este nimeni care să se roage şi să se sacrifice pentru ei… Războiul se va sfârşi peste puţin timp, dar dacă nu se încetează cu ofensele grave la adresa lui Dumnezeu, nu va trece mult timp şi va începe un altul, mult mai greu… Îndepărtaţi păcatul din viaţa voastră personală şi lucraţi pentru eliminarea lui din viaţa altora, colaborând astfel cu Isus la răscumpărarea neamului omenesc”.
Un mesaj de acum aproape o sută de ani, și încă atât de actual. Un mesaj al milostivirii, al speranței, al mângâierii pentru Biserica prigonită, în acele vremuri ale dictaturilor comuniste și atee din secolul al XX-lea, un mesaj al speranței pentru omenirea amenințată de cele două Războaie Mondiale, dar și un mesaj de speranță pentru zilele noastre, atât pentru omenire, în general, devastată de violențe și războaie, dar și pentru Biserica prigonită în unele părți ale lumii, și totodată pentru Europa, unde sporește indiferența față de Dumnezeu. Salvarea sufletelor, reinstaurarea păcii, mângâierea inimilor cu iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, îndreptarea drumurilor greșite ale oamenilor, oprirea spiralei morții și a violenței: aceasta am putea spune că este sinteza mesajului de la Fatima. Maria, ca „mesageră” a lui Dumnezeu, a voit să arate calea prin care omul se poate întoarce la Dumnezeu, prin care poate reclădi o societate și o cultură a vieții, și poate reface acel legământ care pentru Dumnezeu e veșnic, dar care pentru om nu mai pare la fel de puternic: e calea iertării, a sacramentelor, a rugăciunii, a păcii, a carității, a dreptății, a harului divin, a vieții.
Sfânta Fecioară de la Fatima s-a prezentat ca „Regină a Rozariului” şi a cerut, mai apoi, ca Sfântul Părinte să consacre Rusia Inimii sale Neprihănite. La 8 decembrie 1942, dar şi zece ani mai târziu, Papa Pius al XII-lea consacra omenirea întreagă Inimii Neprihănite a Mariei, iar la 50 de ani de la apariţii, Papa Paul al VI-lea mergea în pelerinaj la Fatima. Apoi Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, care a atribuit ocrotirii Sfintei Fecioare de la Fatima salvarea sa din atentatul din 13 mai 1981, a vizitat de trei ori sanctuarul marian de la Fatima şi, la rândul său, a consacrat omenirea Inimii Neprihănite a Mariei. Papa Benedict al XVI-lea, în timpul vizitei sale în Portugalia, din 11-14 mai 2000, i-a încredințat și consacrat pe preoți Inimii Neprihănite, iar actualul Suveran Pontif, Papa Francisc, încă din primul an de pontificat, la 13 octombrie 2013, a reînnoit încredințarea omenirii către Fecioara Maria de la Fatima, rostind următoarea rugăciune:
Fericită Fecioară Marie de la Fatima,
cu reînnoită recunoștință pentru prezența ta maternă
ne unim glasul cu cel al tuturor generațiilor
care te-au numit fericită.
În tine celebrăm lucrările minunate ale Domnului,
care nu ostenește să se aplece cu milostivire asupra omenirii,
lovită de rău și rănită de păcat,
pentru a o vindeca și a o salva.
Primește cu bunăvoință de Mamă
actul de încredințare pe care îl facem acum cu încredere,
în fața imaginii tale, atât de dragă nouă.
Suntem siguri că fiecare dintre noi este prețios în ochii tăi
și că nimic nu-ți este străin din tot ceea ce sălășluiește în inimile noastre.
Ne lăsăm atinși de privirea ta preadulce
și primim dezmierdarea mângâietoare a surâsului tău.
Ocrotește viața noastră cu brațele tale:
binecuvântează și întărește orice dorință a noastră de bine;
reînsuflețește și nutrește credința noastră;
susține și luminează speranța noastră;
trezește și însuflețește caritatea noastră;
condu-ne pe toți pe drumul sfințeniei.
Învață-ne iubirea ta deosebită
față de cei mici și săraci,
față de cei excluși și suferinzi,
față de cei păcătoși și rătăciți cu inima:
adună-i pe toți sub ocrotirea ta
și încredințează-i pe toți Fiului tău preaiubit,
Domnul nostru Isus.
Amin.
Și în Arhidieceza noastră este răspândită devoțiunea la Sfânta Fecioară de la Fatima, apoi frumosul obicei de a se ruga Sfântul Rozariu zilnic, în comun, în bisericile noastre parohiale, și devoțiunea la Inima Neprihănită a Mariei, în prima sâmbătă a lunii. La biserica Sfânta Elena, din București, am amintit de curând aniversarea a 70 de ani de devoțiune neîntreruptă la Sfânta Fecioară de la Fatima, ocazie cu care ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscopul nostru, a recunoscut oficial, prin decret, această devoțiune, și i-a încurajat pe credincioși să ia parte.
Doresc să închei aceste rânduri cu invitația adresată de către Papa Francisc la Audiența generală din 13 mai anul trecut, și pe care v-o adresez și eu astăzi: „Înmulțiți gesturile cotidiene de cinstire și imitare a Maicii Domnului. Încredințați-i ei tot ceea ce sunteți, tot ceea ce aveți; și astfel veți reuși să fiți un instrument al milostivirii și al iubirii pline de afecţiune a lui Dumnezeu pentru rudele voastre, pentru vecini și prieteni”.
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București
