Cei mai mulți dintre noi am început timpul Postului Mare purtând în adâncul sufletelor urmele unor parcursuri dureroase de viață care au generat mustrări de conștiință și regrete însoțite adesea de lacrimi amare. După primirea cenușii binecuvântate la începutul Postului ne-am angajat alături de Isus pe Calea Crucii noastre cu speranța că, meditând, căindu-ne, rugându-ne mai intens și ispășindu-ne greșelile, vom avea parte de schimbarea lăuntrică pe care sufletele noastre o caută și vom gusta bucuria înnoirii care ne vine din Învierea lui Isus Cristos și care se revărsă în sufletele noastre.
Ca să înțelegem mai bine transformarea petrecută în adâncul ființelor noastre, textele biblice propuse spre meditare în aceste zile de bucurie ale Sărbătorii Paștelui evocă istorii și experiențe în care ne putem regăsi – uneori istorii ale unor persoane, alteori istorii ale unor familii, iar alteori istorii ale unui întreg popor. De fiecare dată protagoniștii, după ce au simțit gustul amar al consecințelor greșelilor și păcatelor lor, au avut curajul să se îndrepte cu smerenie către Cel care îi putea elibera din starea cumplită în care se cufundaseră, iar Domnul, Eliberatorul lor, nu i-a dezamăgit, ci le-a redat viața, acea viață deplină care poartă în ea forța învierii.
O astfel de experiență trăită de autorul psalmului 105 îl face să cânte de bucurie și să povestească tuturor tot ceea ce Domnul a făcut pentru el. El spune: Preamăriți-L pe Domnul! Vestiți printre popoare faptele sale minunate! Să se veselească inima celor care-l caută pe Domnul! Amintiți-vă de faptele minunate pe care le-a făcut, de minunile lui și de judecățile gurii sale. El este Domnul, Dumnezeul nostru. El își amintește întotdeauna de legământul său, de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generații. Nu a îngăduit nimănui să-i asuprească și de dragul lor a pedepsit și regi: «Nu vă atingeți de unșii mei și profeților mei nu le faceți rău!»… Și a scos poporul în mare bucurie, pe aleșii săi în strigăte de bucurie… și a moștenit truda popoarelor, ca să păstreze îndreptările lui și să păzească legile lui. Aleluia.
Sfârșitul psalmului indică perspectiva vieții celei noi pe care o avem de trăit – păstrând îndreptările lui și păzind legile lui.
El își amintește,/ de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generații./ Nu a îngăduit nimănui să-i asuprească/ și de dragul lor a pedepsit și regi:/ «Nu vă atingeți de unșii mei/ și profeților mei nu le faceți rău!»…/ Și a scos poporul în mare bucurie, pe aleșii săi în strigăte de bucurie… (Ps 105, 8.14.15.43)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 4/2023, Anul XXXIV, p. 24.
