Maria și Moise Bercovici
Erco! Cine își amintește de numele acestui pictor? Cu toate acestea, atelierul său din cartierul Montparnasse, la Paris, unde s-a instalat în 1928, a primit, în perioada interbelică, floarea aleasă a elitei artistice din epocă.
Poate că numele lui adevărat vă spune mai mult? Moise Bercovici. Nici atât? S-a născut în 1904 la Iași, a fost elevul lui Octav Băncilă. Era un evreu român într-o vreme în care cele două atribute nu erau nicicum compatibile. De fapt, de aici i s-a tras nenorocirea.
Nu este bine să fii evreu la Paris sub ocupație nazistă, cu atât mai puțin evreu străin[1]. Totuși, Moise Bercovici, căsătorit cu o ariană, cum se spunea pe atunci, poate fi liniștit, căci legea franceză precizează că evreii căsătoriți cu „ariene” nu trebuie să fie deportați. Soția sa, Maria Theresa Paluschkewitz, este poloneză, născută în Germania. În plus, el este catolic, căci s-a convertit și a fost botezat de către Părintele Regamey, un prieten al lui Vladimir Ghika, nașa lui fiind Sonia Hansen, ea însăși pictoriţă și soție a lui Jean Daujat[2], amândoi fii spirituali ai lui Vladimir Ghika.
Cu toate acestea este arestat pe 24 septembrie 1942, puțin după marea razie de la Velodromul de iarnă[3], de tristă amintire, și este deportat, la 28 septembrie, „cu destinație necunoscută”.
Astfel că, în mod cu totul natural, disperată, urmând sfaturile Soniei Daujat care îi spune că „Monseniorul Ghika face deja minuni, este sfânt”, Maria Bercovici îi scrie acestuia o scrisoare, la 4 iunie 1943[4], sperând în sprijinul lui pentru a interveni pentru eliberarea soțului ei, acest om atât de bun care, așa cum spune ea însăși, fura bani de la soție pentru a-i da unora mai săraci ca ea! Elevii lui l-au supranumit, spune ea, „călugărul în civil”. Adaugă ea: „Era membru al societății Sfântul Ioan pentru arta religioasă și Fra Angelico, societate pe care ați inaugurat-o dumneavoastră. Era, de asemenea, din acest motiv, fiul dumneavoastră spiritual.”
Așa cum îl cunoaștem, Vladimir Ghika a răspuns cu siguranță la acest apel. Fără îndoială s-a adresat unor persoane suspuse, ca de exemplu consulului României la Berlin, Raoul Bossy, a cărui adresă Maria Bercovici i-o dă și despre care nu știa că este un văr apropiat al lui[5]; fără îndoială a scris şi la adresa indicată: „Domnului comandant al Sammellager für ausländische romanische Juden[6] – Auschwitz[7]”.
Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
[1] Dacă 90% dintre evreii francezi au putut scăpa de Holocaust, numai 60% dintre evreii străini care trăiau în Franța au avut această șansă.
[2] Autor al cărții Apostolul secolului XX. Monseniorul Ghika, Editura ARCB, Bucureşti, 2017, trad. Mariana Petrişor.
[3] La 16-17 iulie 1942, evreii din Paris au fost arestați în masă de către poliția franceză și adunați la Velodromul de iarnă, un loc de amintire sportivă glorioasă pentru perioada dintre cele două războaie și de mare rușine pentru Franța de mai apoi. Velodromul a fost distrus în 1959.
[4] La aproape un an de la arestare, ceea ce arată că scrie această scrisoare în disperare de cauză, după toate demersurile posibile pe lângă autoritățile franceze și germane.
[5] Şi ignoră că va demisiona în acelaşi an, 1943, în semn de protest faţă de politica lui Ion Antonescu.
[6] „Colonie de tranzit pentru evreii străini români” – un tranzit cu totul special…
[7] Subliniat de două ori în original. Moise Bercovici, nemaiavând puterea de a urma o coloană de prizonieri în marș, va fi asasinat pe 5 aprilie 1944.
Actualitatea creştină, nr. 3/2019, Anul XXX, p. 27.
