Aldous Huxley (1894-1963)
Viața pe care o trăim ne face adesea să ne gândim că ne îndreptăm către o lume precum cea imaginată de George Orwell în 1984, o societate în care Big Brother ne supraveghează în permanență. Dar oare temerile noastre sunt întemeiate? Înclinația noastră de a evita suferința nu ne conduce mai degrabă către Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley? Un univers în care omul, îmbunătățit genetic, trăiește fericit, prost, chiar prostit, dar fericit. Este interesant de constatat că Orwell a scris cartea sa în 1949, când o bună parte din omenire se gândea că comunismul va aduce fericirea pe pământ, în vreme ce Huxley a publicat-o pe a sa în 1932, în plină ascensiune a fascismului în Europa, când părea să se profileze la orizont o lume foarte diferită de cea pe care o descrie în romanul său. Probabil trebuie să avem în vedere influența fratelui său Julian, biolog partizan al eugenismului. O influență negativă, căci Aldous împinge la extrem logica eugenismului pentru a-i arăta, în cele din urmă, absurditatea.
Care este legătura cu Vladimir Ghika? Avem trei scrisori ale lui Aldous Huxley adresate Mons. Ghika și care datează din anul 1933, deci imediat după apariția celebrului roman al scriitorului englez. Vladimir Ghika oare a citit cartea? Nu știm, dar totul ne permite să credem aceasta. Căci Huxley îi mulțumește pentru trimiterea „unei cărți mici și pline de lucruri frumoase”. Or, Vladimir Ghika tocmai publicase o broșură intitulată Suferința și nu mă îndoiesc că, fiind impresionat de sfârșitul cărții Minunata lume nouă în care eroul descoperă ce este durerea, a simțit nevoia să-i trimită scriitorului britanic propriile sale reflecții despre suferință. Se recomandă din partea prietenului lor comun, Leo Ward, cu care Vladimir Ghika fusese de curând în Japonia, tânărul preot englez voind să se facă misionar. Leo speră că Vladimir Ghika l-ar putea vindeca pe Huxley de „păgânismul său”, așa cum zice. Îi scrie la 13 octombrie 1934: „Numai un ultim har «convingător» l-ar putea vindeca. Dar mă rog ca dvs. să puteți fi instrumentul lui Dumnezeu pentru aceasta.»”
Aldous Huxley nu respinge avansurile lui Vladimir Ghika și îi mulțumește cu căldură când acesta, cunoscând interesul său pentru artă, îi trimite Interludiile de la Talloires. Dar acuitatea intelectuală a scriitorului englez descoperă imediat ceea ce îi deosebește. Îi scrie că îi apreciază mult fantezia – „calitate de care, ca pictor (…), sunt total lipsit. Nu știu să fac nimic fără obiectul – solid – în trei dimensiuni – în fața ochilor mei. În timp ce dumneavoastră, îmi închipui, vă găsiți mai degrabă deranjat de această realitate obsedantă – sau de această iluzie obsedantă (…)!”. Și, într-adevăr, Huxley se bazează, în scrierile lui, pe realitatea prezentă și această lume materială pe care o proiectează în viitor nu ne transportă cu adevărat într-o lume imaginară. În timp ce Vladimir Ghika, mult mai înclinat către imaginație, vede mereu, prin intermediul lumii de pe pământ, lumea de dincolo, mai reală, care este lumea spirituală.
Huxley își încheie scrisoarea din 18 mai 1933: „Vom vorbi despre prietenul nostru Leo, ca și despre lucruri care ne unesc și despre altele care ne separă.” Da, acești doi mari intelectuali ar fi avut multe lucruri să-și povestească, dar s-au întâlnit oare vreodată? Nimic nu ne permite să o credem… sau atunci într-o altă lume. În minunata lume nouă?
Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
Actualitatea creştină, nr. 10/2021, Anul XXXII, p. 27.