Henry Beauchesne (1898-1967)
Aproape toate cărțile publicate de Vladimir Ghika au fost la editura Beauchesne. Dacă, la început, tânărul intelectual român, pentru publicarea conferințelor sale către Doamnele de Caritate, a fost în legătură cu Gabriel Beauchesne, care a întemeiat editura pariziană în 1901, foarte curând se stabilește o relație mai intimă cu unul dintre fiii acestuia, Henry. Acesta va prelua frâiele afacerii la moartea tatălui său, în 1943. Tot el, în 1961, va reedita sub titlul Entretiens spirituels (Convorbiri spirituale) broșurile publicate de Vladimir Ghika între cele două războaie.
În 1928, Henry îi cere părintelui Vladimir Ghika să-i binecuvânteze cununia. Din această căsătorie se naște un fiu, Gaël. Dar copilul este bolnăvicios[1]. Părinții îl cheamă adesea pe prinț la căpătâiul fiului lor ca să vină în ajutorul lor moral și spiritual, dar și pentru a-i aplica relicva bolnavului. Adesea, efectul este benefic, așa cum indică tatăl copilului la începutul anului 1934: „Sper că Dumnezeu va continua să asculte rugăciunile dumneavoastră. Și lucru surprinzător, niciodată Gaël nu a fost într-o stare atât de bună; ia în greutate și are culoare. Nu mai simte oboseala. Iată, Monseniore, ce ați obținut din Cer. Cum să vă exprimăm întreaga noastră recunoștință imensă?”[2]
Henry Beauchesne își pune întreaga încredere în acest preot „atât de puternic”, aşa cum spune, pe lângă bunul Dumnezeu[3]. Atât de mult încât Vladimir Ghika, atunci când Henry Beauchesne insistă să vină la căpătâiul unei prietene pe moarte, sfârșește prin a-i reproșa că îl ia drept un „vindecător”. Prietenul editor răspunde: „Dacă am insistat ca să veniți, am făcut-o pentru că avem încredere în rugăciunile dumneavoastră și că ar putea avea loc o minune, prin dumneavoastră și spre mai marea slavă a lui Dumnezeu, în acest mediu medical. Nu am putut rămâne insensibil când cumnatul, medic catolic, recunoștea neputința științei, cerându-mi ajutorul dumneavoastră.”[4]
Dar, în ceea ce îl privește, starea de sănătate generală a micului Gaël, în cele din urmă, se înrăutățește. La 9 decembrie 1934, Henry Beauchesne, disperat, îl cheamă în ajutor pe Vladimir Ghika pe când acesta se afla la fratele său Dimitrie, în funcție la Bruxelles. Vladimir Ghika ia trenul către Paris după-amiaza. Petrece noaptea lângă micul bolnav în clinica de pe strada Boileau, dar micul Gaël Beauchesne moare în ziua următoare la 11,15, după ce Vladimir Ghika a celebrat liturghia la căpătâiul său.
Credința tatălui este zdruncinată. Cum să suporte moartea micii ființe dragi? Alții s-ar fi prăbușit. Dar în loc să-l îndepărteze pe Henry Beauchesne de Dumnezeu, moartea lui Gaël îl apropie, chiar dacă această imensă nenorocire nu este ușor de acceptat. Îi scrie astfel lui Vladimir Ghika: „Aș vrea să-mi întăresc curajul pe lângă dumneavoastră, să vă ascult afirmându-mi că Gaël este de mii de ori mai fericit și mai aproape de noi și că îl voi regăsi într-o zi așa cum l-am pierdut. Toate acestea le cred, vreau să le cred, în ciuda îndoielilor care caută să se insinueze și care, zdruncinându-mi credința, fac să scadă speranța și prin aceasta chiar puterea mea. Da, Monseniore, am nevoie de convingerea dumneavoastră. (…) Caut să trăiesc aproape de el trăind mai aproape de Dumnezeu…”[5]
[1] Pare să fie bolnav de tuberculoză.
[2] Scrisoare din 9 aprilie 1934.
[3] Scris. 8 ianuarie 1934.
[4] Scris. 21 ianuarie 1934.
[5] Scris. 12 august 1935.
Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
Actualitatea creştină, nr. 8/2022, Anul XXXIII, p. 27.
