Odată cu ceremonia de deschidere a Porții Sfinte din Bazilica Sfântul Petru din 24 decembrie, Papa Francisc a deschis Anul Sfânt 2025.
Anii sfinți au o istorie foarte lungă și plină de evenimente. Ei își au originile ca un timp special de har dat și acordat de Dumnezeu în tradiția străveche a „Anului Jobel” evreiesc, despre care ne vorbește Cartea Leviticului (Lev 25,8 ș.u.). La fiecare al 50-lea an, israeliții trebuiau să acorde supușilor lor ștergerea completă a datoriilor.
Primul An Sfânt din istoria Bisericii a fost proclamat în 1300, într-o anumită măsură spontan și popular, în cursul unei mișcări penitențiale care era deosebit de populară în Italia. Papa Bonifaciu al VIII-lea a stipulat la acea vreme că un așa-numit „an sfânt” trebuie sărbătorit la începutul fiecărui secol. Cu toate acestea, s-a decis curând să se declare unul la fiecare 50 de ani. Pentru a permite fiecărei generații să celebreze pocăința și reconcilierea într-un mod solemn, Papa Paul al II-lea a stabilit în cele din urmă ritmul la 25 de ani în anul 1470.
Scopul și intenția unui an sfânt este reconcilierea, reînnoirea spirituală, interiorizarea credinței, cultivarea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii și iubirea trăită conștient în viața de zi cu zi.
Fiecare an sfânt are propriul său obiectiv, care este stabilit de papii care îl decretează. Anul Sfânt 2025 are mottoul „Pelerini ai speranței”. Cu acest motto, Papa Francisc reia importanța speranței ca motiv de bază pentru călătoria noastră de credință.
Speranța ca dar și misiune
Papa Benedict al XVI-lea a subliniat deja natura fundamentală a speranței creștine în enciclica sa din 2008, Spe Salvi:„Speranța este o condiție pentru viață și un mijloc de supraviețuire. Ea este forța care ne permite să înfruntăm viitorul cu o anumită așteptare, chiar și în fața dificultăților și a suferinței” (Spe Salvi, §27). Aceste cuvinte ne reamintesc faptul că speranța nu oferă doar alinare în momentele de adversitate, ci este și o forță motrice care ne ajută să facem față provocărilor timpului nostru cu curaj și hotărâre.
În fiecare zi, oamenii aud multe povești negative și sumbre despre războaie, refugiați, inegalitate socială și tot felul de crize apropiate și îndepărtate. Toate aceste situații te fac de multe ori să fii pesimist. Dar, din credința noastră, știm că aceasta este o atitudine greșită.
Există, de asemenea, multe lucruri bune care se întâmplă în societate și care merită să fie evidențiate. Prin urmare, îi invităm pe toți credincioșii să pună în lumina reflectoarelor în acest An Sfânt locurile de speranță, evenimentele pline de speranță din societate și oamenii care radiază speranță.
A da mărturie despre speranță
O caracteristică importantă a speranței creștine este că nu o păstrăm pentru noi, ci o împărtășim și o răspândim în lume. Credința noastră nu este doar o chestiune personală, ci un îndemn de a da mărturie despre speranța care trăiește în noi. Apostolul Petru scrie despre acest lucru: „Fiți gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră” (1 Petru 3,15).
Ca buni credincioși, suntem chemați să trăim din speranță și să avem o contribuție pozitivă la societate. Acest lucru înseamnă nu numai să avem încredere în providența lui Dumnezeu, ci și să lucrăm activ pentru a promova dreptatea, pacea și solidaritatea.
Acesta este motivul pentru care suntem chemați să fim „pelerini ai speranței”.
Haideți să facem din parohiile, familiile și comunitățile noastre locuri de întâlnire și speranță. Să ne sprijinim reciproc, să ne încurajăm reciproc și să căutăm împreună modalități de a ne face credința vizibilă în acțiunile noastre. Speranța își găsește împlinirea în iubire. Trăind în iubire, dăm mărturie despre speranța vie pe care ne-a dăruit-o Cristos.
Transmiterea speranței
În cele din urmă, vă invit să transmiteți speranța altora, în special celor care sunt descurajați sau se află într-o situație dificilă. Papa Francisc ne invită să construim „punți ale speranței” și să ne concentrăm viața asupra nevoilor altora, în special ale celor săraci, singuri și străini. Vocația noastră de creștini nu este doar să ne păstrăm speranța vie, ci și să aducem speranță peste tot. Mai ales oamenilor și locurilor în care speranța lipsește.
Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, vă îndemn să trăim acest An Sfânt ca adevărați „pelerini ai speranței”.
În videomesajul Rețelei Mondiale de Rugăciune din 3 decembrie 2024, Papa Francisc a dedicat intenția de rugăciune pentru luna decembrie a Anului Sfânt pentru ca acesta „să ne întărească în credință, ajutându-ne să-l recunoaștem pe Cristos Înviat în mijlocul vieții noastre” și să permită „ca prin noi” speranța creștină „să ajungă la toți cei care o caută”:
„Speranța creștină este un dar de la Dumnezeu care ne umple viața de bucurie.
Și avem nevoie de ea atât de mult astăzi. Lumea are nevoie de ea atât de mult!
Când nu știi dacă mâine îți vei putea hrăni copiii sau dacă ceea ce studiezi îți va permite să ai un loc de muncă decent, este ușor să cazi în descurajare.
Unde să căutăm speranța?
Speranța este o ancoră. O ancoră pe care o arunci cu funia și care se scufundă în nisip.
Iar noi trebuie să ne agățăm de funia speranței. Să ne agățăm bine.
Să ne ajutăm unii pe alții să descoperim această întâlnire cu Cristos, care ne dă viață, și să pornim ca pelerini ai speranței pentru a sărbători viața. Și în viață intră, ca o etapă, și Jubileul care se apropie.
Să ne umplem viața de zi cu zi cu darul pe care Dumnezeu ni-l face cu speranța și să-i permitem să ajungă prin noi la toți cei care o caută.
Nu uitați: speranța nu dezamăgește niciodată.
Să ne rugăm ca acest Jubileu să ne întărească în credință, ajutându-ne să îl recunoaștem pe Cristos înviat în mijlocul vieții noastre și să ne transforme în pelerini ai speranței creștine.”
Să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Cristos, care ne dă speranța adevărată și nepieritoare. În același timp, să răspundem chemării de a lucra împreună pentru o lume în care iubirea și dreptatea prevalează și în care speranța promisiunii lui Dumnezeu ne călăuzește și ne inspiră.
Fie ca Duhul Sfânt să vă umple de bucurie și pace în credința dumneavoastră, astfel încât să puteți spera din belșug, așa cum ne încurajează Apostolul Paul: „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria şi pacea în credință, ca să prisosiți în speranță prin puterea Duhului Sfânt!” (Rom 15,13).
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 2/2025, Anul XXXVI, p. 3-4.
