Text: Monica Râpeanu
[Newman] a căutat să realizeze un mediu educațional în care formarea intelectuală, disciplina morală și angajamentul religios să fie reunite. […] The Idea of a University conține un ideal din care toți cei implicați în formarea academică pot continua să învețe. (Benedict al XVI-lea, 19 septembrie 2010)
Sfântul John Henry Newman s-a născut în urmă cu 222 de ani, la 21 februarie 1801, la Londra. Ca student la Universitatea din Oxford, iar apoi ca pastor anglican, a fost un neînfricat căutător al adevărului. În 1845 a fost primit în Biserica Catolică și de atunci și până la sfârșitul vieții (1890) a fost un neobosit apostol al adevărului. El este considerat pe bună dreptate una dintre cele mai fascinante figuri ale secolului al XIX-lea.
În predica rostită în cadrul slujbei de beatificare din 2010, Papa Benedict al XVI-lea a ținut să aducă un tribut special viziunii pe care Newman a avut-o asupra educației, viziune care „a contribuit atât de mult la crearea acelui etos ce reprezintă forța conducătoare din spatele școlilor și universităților catolice de astăzi”. Din păcate, la noi el este încă mult prea puțin cunoscut.
Opunându-se ferm „oricărei abordări reducționiste sau utilitariste” – așa cum Papa Benedict însuși sublinia în predica sa – Newman a pledat mereu pentru o abordare amplă a educației și, în mod constant, a pus accent pe formarea caracterului și nu doar pe formarea intelectuală a elevului sau a studentului.
Colecția de discursuri ținute la Dublin în 1852 și dezvoltate și publicate mai târziu sub titlul The Idea of a University („Ideea de universitate”) reprezintă una dintre lucrările de căpătâi ale lui Newman. În ea regăsim exprimate foarte clar și deschis idei profunde referitoare la natura și scopul unei universități, la procesul de predare și învățare, la rolul pe care îl are profesorul, la necesitatea creării unui curriculum care să reflecte pe deplin scopul universității și, nu în ultimul rând, la raportul strâns dintre rațiune/cunoaștere și credință. E important de amintit aici că legătura puternică dintre rațiune și credință a fost evocată de el în multe dintre scrierile sale.
Pentru Newman, studenții trebuie să fie, fără excepție, acel raison d’etre al întregului sistem și proces educațional susținut de universități. În viziunea lui, o universitate este chemată să fie, mai presus de toate, „o Alma Mater, care își cunoaște copiii unul câte unul”. Totodată, el credea cu tărie că o universitate trebuie să fie o comunitate sau să ofere șansa unei comunități, a unei prietenii, a unui dialog între „profesor și profesor, profesor și student, și student și student”.
O altă teză centrală avansată de Newman în Ideea de universitate este că o educație autentică trebuie să ajute elevul/studentul să crească ca persoană și să-și dezvolte întregul potențial ca ființă umană; trebuie să formeze în întregime persoana pentru muncă, pentru petrecerea timpului liber, pentru tot ceea ce înseamnă viața, dar și pentru moarte.
Actualitatea creştină, nr. 2/2023, Anul XXXIV, p. 16.