Apartenența la Biserică, prin botez, luminează calea mântuirii și întărește unitatea dintre creștini prin mărturisirea universală a credinței și participarea la sacramente. Conștiința păstrării acestei comori de preț este tocmai conștiința iubirii, deoarece „omul nu poate trăi fără iubire. El rămâne în sine o ființă neînțeleasă, viața sa este lipsită de sens dacă nu-i este revelată iubirea, dacă nu întâlnește iubirea, dacă nu o experimentează și nu și-o însușește, dacă nu se împărtășește din ea din plin” (Papa Ioan Paul al II-lea, Redemptor hominis, nr. 10). Biserica este, așadar, prima care trebuie să practice iubirea și să vină în ajutorul omului. Aceasta în calitate de comunitate trebuie să practice iubirea. În consecință, iubirea are nevoie și de organizare ca suport pentru o slujire comunitară ordonată.
Deoarece este o comunitate de iubire, Biserica, ce există ca rod al inițiativei iubitoare a lui Dumnezeu față de oameni, revelează lucrarea și prezența eficientă a iubirii divine, ascunsă sub semnele istoriei. Biserica voită și constituită de Dumnezeu pentru mântuirea lumii este locul prezenței și al acțiunii misterioase a lui Dumnezeu printre oameni.
Biserica este chemată, așadar, să devină un semn credibil și autentic, chiar dacă deseori are imperfecțiunile sale, al iubirii trăite între oameni și să-i conducă pe aceștia să privească iubirea lui Cristos care vine în întâmpinarea lor.
Biserica este cea care primește iubirea din partea lui Dumnezeu și care o dăruiește oamenilor. În deplina sa autoritate, ea este semnul evident al inițiativei iubitoare a lui Dumnezeu față de omenire, este și locul unde creștinul se simte și se lasă iubit de Dumnezeu și-și manifestă bucuria iubirii sale, rod al prezenței Duhului Sfânt, lăudându-l și mulțumindu-i lui Dumnezeu.
Această iubire manifestată și realizată de Biserică se va angaja în promovarea valorilor umane precum educația. Având în vedere complexitatea societății contemporane, este necesar să sporim identitatea eclezială a educației. Aceasta trebuie să devină un loc al trăirii apartenenței la Biserică.
Biserica are așadar obligația, ca Mamă, de a da fiilor săi o educație prin care întreaga lor viață să fie pătrunsă de spiritul lui Cristos: în același timp, ea oferă tuturor popoarelor contribuția sa la promovarea desăvârșirii integrale a persoanei umane, precum și la binele societății pământești pentru a construi o lume mai umană (Papa Paul al VI-lea, Gravissimum educationis, nr. 3). Acțiunea educativă a Bisericii trebuie să cuprindă întreaga dezvoltare umană în toate dimensiunile sale și să nu se limiteze doar la formarea religioasă.
Pr.Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 6/2022, Anul XXXIII, p. 16.
