În cadrul catehezei din 8 ianuarie 2020, Papa Francisc s-a oprit asupra părții finale din cartea Faptele Apostolilor, care relatează că „Evanghelia își urmează cursul ei nu doar pe pământ, ci și pe mare” (cf. Fap 27,1 – 28,16).
La începutul catehezei, Sfântul Părinte a arătat cum apostolul Paul, prizonier, se afla pe o navă care îl conducea de la Cezarea spre Roma: „Încă de la început navigarea se dovedește a se confrunta cu niște condiții nefavorabile. Călătoria devine periculoasă. Paul îi îndeamnă să nu continue navigarea, dar sutașul nu îl ascultă și se încrede în cârmaci și în stăpânul corabiei. Călătoria continuă și se dezlănțuie un vânt atât de furios, încât echipajul pierde controlul și lasă nava să meargă în derivă.”
În continuare a arătat cum „când moartea pare de acum aproape și disperarea cuprinde pe toată lumea, Paul intervine și îi asigură pe tovarășii săi, spunându-le: «Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al căruia eu sunt și căruia mă închin, zicând: „Nu te teme, Paul. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine”» (Fap 27,23-24). Chiar în încercare, Paul nu încetează să fie păzitorul vieții celorlalți și catalizatorul speranței lor”.
Și a subliniat că în felul acesta „Luca ne arată astfel că planul care îl conduce pe Paul spre Roma îl salvează nu doar pe apostol, ci și pe tovarășii de călătorie, iar naufragiul, dintr-o situație de nenorocire, se transformă într-o oportunitate providențială pentru a vesti Evanghelia”.
Un alt episod la care s-a referit Papa Francisc a fost cel al acostării pe insula Malta, „ai cărei locuitori dau dovadă de o primire plină de solicitudine. Plouă și este frig și aprind un foc pentru a le oferi naufragiaților puțină căldură și mângâiere”. Paul, care întețește focul cu câteva lemne, este mușcat de o viperă, dar aceasta nu are consecințe.
Suveranul Pontif a spus mai departe: „«Binele tinde mereu să se comunice. Fiecare experiență autentică de adevăr și de frumusețe încearcă să se dezvolte prin ea însăși și fiecare persoană care trăiește o eliberare profundă dobândește o sensibilitate mai mare în fața necesităților celorlalți» (Exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 9).
Paul ne învață să trăim încercările strângându-ne în jurul lui Cristos, pentru a maturiza «convingerea că Dumnezeu poate să acționeze în orice împrejurare, chiar și în mijlocul eșecurilor aparente» și «convingerea că acela care se oferă și se dăruiește lui Dumnezeu din iubire, cu siguranță va fi rodnic» (ibid., nr. 279).”
Papa Francisc a încheiat astfel: „Să cerem astăzi Domnului să ne ajute să trăim fiecare încercare fiind susținuți de energia credinței; și să fim sensibili față de numeroșii naufragiați ai istoriei care acostează epuizați pe țărmurile noastre, ca să știm să-i primim cu această iubire frățească care vine din întâlnirea cu Isus. Aceasta salvează de înghețul indiferenței și al lipsei de umanitate.”
Iubirea este întotdeauna rodnică, iubirea pentru Dumnezeu este întotdeauna rodnică.
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 8/2022, Anul XXXIII, p. 23.
