Radio Vatican, 80 de ani (1931-2011)
Când în anii ’50 Nunţiatura din Bucureşti a fost obligată de către regimul comunist să-şi închidă porţile, comunicarea cu Sfântul Scaun ar fi fost complet întreruptă dacă nu ar fi existat deja Radio Vatican. Cum era însă în funcţiune această staţie de emisie radiofonică, ea a amortizat cât de cât şocul întreruperii activităţii Nunţiaturii din Bucureşti şi, desigur, fără să poată prelua slujirea specifică acesteia, Radio Vatican a asigurat pe mai departe legătura dintre Sfântul Părinte Papa şi Biserica Catolică de ambele rituri din România. Să nu uităm că între 1947 şi 1964 au fost anii cei mai grei de persecuţie ai Bisericii Catolice din România; în 1948 a fost scoasă în afara legii şi interzisă Biserica Greco-Catolică; episcopii şi o mulţime de preoţi au fost duşi la închisoare; congregaţiile şi şcolile distruse şi multe altele pe care nu intenţionez să le menţionez acum.
Am amintit de Biserica Greco-Catolică: pentru ea, calvarul din vremea comunistă a fost cel mai dur. Radio Vatican însă a fost vocea care a mângâiat-o şi a încurajat-o, a sfătuit-o; pe lângă ştirile obişnuite, Radio Vatican transmitea duminica şi Sfânta Liturghie greco-catolică pentru mulţimile de credincioşi care nu mai aveau nici biserici, nici preoţi, nici slujbe duminicale. Dar şi pentru noi, romano-catolicii, Radio Vatican a avut un rol aparte, mai ales în haosul produs de desfiinţarea forţată a multor dieceze şi de trimiterea în închisoare a episcopilor, fapt care a creat o mare confuzie în privinţa transmiterii jurisdicţiei. Atunci Radio Vatican a fost singurul reper şi singura sursă de informare sigură pentru catolicii din România; atunci se simţea cu o claritate cu totul aparte că acest post de radio îşi îndeplinea scopul esenţial, şi anume acela de a pune în legătură centrul catolicităţii cu diferite ţări ale lumii, în special cu cele de după Cortina de fier, unde ne aflam şi noi.
Până prin anii ’70, când au început să vină diferiţi delegaţi ai Sfântului Scaun în România, Radio Vatican era sursa privilegiată de unde preoţii şi credincioşii catolici de la noi puteau să audă vocea şi învăţăturile Sfântului Părinte Papa; aflam câte ceva despre diferitele activităţi ale Sfântului Scaun, ascultam ştiri din lumea catolică. Toate acestea erau privilegiul celor care aveau un aparat de radio, căci nu toată lumea avea aşa ceva.
Îmi amintesc că în timpul Conciliului Vatican II, la Seminarul din Iaşi, părintele nostru spiritual şi profesor Ioan Jicmon, de pie memorie, ne mai spunea câte ceva din ceea ce auzea la Radio Vatican: ce documente s-au mai discutat, ce comentarii se făceau etc. Puţinul pe care-l aflam atunci despre Conciliu era de la Radio Vatican. Ceea ce se putea înţelege, în ciuda bruiajului obişnuit, se transmitea mai departe cu vocea scăzută şi cu frică, pentru că nu era voie să asculţi, darămite să comentezi ce transmitea radioul „duşman”.
După 1989 vremurile s-au schimbat, posibilităţile noastre de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lumea catolică sunt multe, legătura Bisericii noastre din România cu Roma nu este asigurată acum doar de Radio Vatican. Dar emisiunile acestui post de radio, inclusiv cele în limba română, merg mai departe, dându-ne zilnic pulsul vieţii bisericeşti din centrul catolicităţii noastre, Roma, şi de pe toate continentele.
Zilnic, în puţine minute, afli câte ceva din speranţele şi frământările Bisericii pe care a voit-o Cristos. Radio Vatican te ajută să auzi cum bateinima Bisericii care la toate popoarele şi în toate limbile îl laudă pe Dumnezeu Sfânt şi Întreit.
Este o bună ocazie pentru mine acum, la ceas aniversar, să spun un mulţumesc din inimă, din partea mea, a preoţilor şi a credincioşilor noştri, celor care, în frunte cu Mons. Anton Lucaci, lucrează la secţia română a Radio Vatican. Dar nu numai lor, ci şi colegilor cu care împărtăşesc aceeaşi chemare „de a anunţa cu libertate, fidelitate şi eficacitate mesajul creştin, ţinând legătura dintre centrul catolicităţii şi diferitele ţări ale lumii”, aşa cum se exprimă statutele acestui post de radio atât de special. Şi pentru că tot am amintit de statute, iată câteva dintre acestea:
3.2. Radio Vatican transmite în primul rând informaţii din actualitatea ecleziastică şi religioasă, ţinând cont şi de carenţele pe care le are informaţia de acest tip difuzată de alte mijloace de comunicare. În primul rând se vor face cunoscute, cu rapiditatea şi promptitudinea care sunt proprii radiofoniei, intervenţiile şi activitatea Papei şi a Sfântului Scaun în general, având conştiinţa importanţei pe care aceste mijloace o au în formarea opiniei publice.
3.3. Radio Vatican se ocupă şi de actualitatea politică, socială şi economică, nu doar de aceea din contextul religios, pentru a-i ajuta pe creştini să citească în ea semnele timpului şi să-i stimuleze să ia atitudine şi decizii în lumina credinţei lor.
La mulţi ani, Radio Vatican!
Domnul să te binecuvânteze mereu!
Ioan ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
[Articol apărut în revista Actualitatea creștină, Anul XXII, nr. 2/2011, p. 1]
