„Trupul este un dar minunat de la Dumnezeu care, în uniune cu sufletul, este destinat exprimării pe deplin a ființei după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Prin urmare, suntem chemați să avem mare respect și grijă față de propriul trup și față de trupurile celorlalți.”
– Papa Francisc, Regina Coeli, Roma, 15 aprilie 2018
Omul este și trup și suflet, ambele constituie omul – persoana umană, ambele au fost create de Dumnezeu și deci ambele trebuie prețuite. „Insistența lui Isus asupra realității Învierii sale iluminează perspectiva creștină asupra trupului: acesta nu este un obstacol sau o închisoare a sufletului”, spunea Papa Francisc în urmă cu șapte ani, amintindu-ne că „Isus cel Înviat nu este o vedenie, ci un om cu trup și suflet”. Trupul uman nu e un simplu accesoriu, ci e pivotul mântuirii!
Antropologia creștină și morala care decurge din ea privesc și înțeleg trupul ca aparținând persoanei și având o legătură cu sufletul acesteia, legătură ce nu poate fi ruptă. Trupul uman este mai mult decât materie, el fiind singura creație a lui Dumnezeu care exprimă și manifestă într-un mod vizibil o realitate spirituală: persoana. Trupul uman face prezentă întreaga persoană. Ființa umană nu poate exista decât ca persoană și nu se cuvine să fie tratată decât ca persoană. Atunci când trupul este văzut ca un simplu obiect, pe care oricine îl poate folosi sau manipula așa cum dorește, întreaga ființă este disprețuită. A face rău trupului înseamnă a face rău omului însuși. „Orice ofensă, rănire sau violență adusă trupului aproapelui nostru este un ultraj la adresa lui Dumnezeu, Creatorul!”, avertizează Papa Francisc.
Există tendințe periculoase prin care este impusă o reprezentare a trupului lipsit de dimensiunea spirituală și personală. Când o iubire pătimașă față de trup face din acesta un adevărat idol, căruia omul i se închină și îi slujește, trupul ajunge să înrobească sufletul. Există și viziunea potrivit căreia doar sufletul, odată eliberat de trupul condamnat la moarte, ar fi destinat nemuririi. Însă ce fel de Dumnezeu ar fi acela care-și lasă propria creație pradă pieirii și nu îi dăruiește posibilitatea de a se bucura de viață veșnică în comuniune cu El? Dacă demnitatea trupului uman este negată, atunci creația lui Dumnezeu este înjosită, iar răscumpărarea și învierea nu reprezintă decât o promisiune deșartă.
Cristos Răscumpărătorul ne redă fiecăruia dintre noi sensul existenței umane și al trupului uman, readucându-ne la plenitudinea demnității primite când Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa. Papa Francisc sublinia: „Isus, care a învins moartea și a înviat trupește și sufletește, ne face să înțelegem că trebuie să avem o idee pozitivă despre trupul nostru.” Arătând marea iubire pentru om a lui Dumnezeu, Cristos vine ca să-l mântuiască în întregime, trup și suflet. Prin moartea și Învierea Sa, viața veșnică este dăruită nu doar sufletului, ci și trupului.
Trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt (1 Cor 6,19). Ce adevăr minunat! Ne respectăm trupurile ca atare?
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 4/2025, Anul XXXVI p. 16.
