Liturgia lunii februarie ne conduce prin Timpul de peste an la mai multe întâlniri cu Cristos, culminând cu începerea Postului Mare. Este o lună bogată în celebrări şi fiecare din ele ne oferă ocazia să reflectăm asupra mai multor aspecte importante legate de viață.
Deja în a doua zi a lunii, Biserica celebrează sărbătoarea Prezentării la templu a Mântuitorului sau Întâmpinarea Domnului, şi tot în această zi se marchează şi Ziua Mondială a Vieţii Consacrate.
Începând din anul 1997 se celebrează în întreaga Biserică o zi specială: Ziua persoanelor consacrate. De fapt, dăruirea Fiului lui Dumnezeu – simbolizată prin prezentarea la templu – este model pentru orice bărbat şi femeie care îşi consacră întreaga lor viaţă Domnului. Scopul acestei zile este triplu: înainte de toate, pentru a-l lăuda pe Domnul şi a-i mulțimi pentru darul vieții consacrate; în al doilea rând, pentru a promova cunoașterea ei şi stima din partea întregului popor al lui Dumnezeu; în sfârșit, pentru a-i invita pe cei care şi-au dedicat pe deplin viața pentru cauza evangheliei să celebreze minunățiile pe care Domnul le-a înfăptuit în ei.
Tot în legătură cu sărbătoarea Întâmpinării Domnului este şi celebrarea Zilei pentru viaţă, promovată de Conferința Episcopală Italiană, dar cu rezonanțe în întreaga Biserică catolică: o celebrare care ar trebui să fie un adevărat imn pentru viață şi un îndemn puternic şi insistent pentru respectarea ei din momentul conceperii, apoi în timpul creșterii spre vârsta matură şi spre bătrânețe, până la sfârșitul ei natural.
Într-un Mesaj adresat de Papa Francisc cu ocazia Zilei pentru viaţă, spunea: „Fiecare copil este față a Domnului iubitor al vieții, dar pentru familie şi pentru societate. Fiecare, în propriul rol şi în propriul domeniu, să se simtă chemat să iubească şi să slujească viaţa, s-o primească, s-o respecte şi s-o promoveze, în special atunci când este fragilă şi are nevoie de atenții şi de îngrijiri, din sânul matern până la sfârșitul său pe acest pământ.”
Așadar, o altă întâlnire, în acceptarea liberă şi responsabilă a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru că „orice viață umană este unică şi irepetabilă, care reprezintă o valoare inestimabilă” (Papa Francisc, 2020, Aniversarea a 25 de ani de la publicarea enciclicei Evangelium vitae).
O a treia întâlnire, întâlnirea specială cu bolnavii, la 11 februarie, Comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, când se celebrează şi Ziua Mondială a Bolnavului: această zi „este din nou un moment propice pentru a rezerva o atenție specială persoanelor bolnave şi celor care le asistă, fie în locurile destinate îngrijirii, fie în sânul familiilor şi al comunităților. Gândul se îndreaptă îndeosebi spre cei care, în toată lumea, îndură efectele pandemiei de coronavirus”, scrie Papa Francisc în Mesajul pentru această zi. Apelul Papei Francisc este de a investi mai mult „în îngrijirea şi în asistența persoanelor bolnave… deoarece este o prioritate legată de principiul că sănătatea este un bine comun primar”. În fond, un răspuns la „porunca iubirii, pe care Isus a lăsat-o discipolilor săi, are o realizare concretă şi în relația cu bolnavii. O societate este cu atât mai umană cu cât ştie să se îngrijească de membrii săi fragili şi suferinzi şi știe să facă asta cu eficiență însuflețită de iubire fraternă. Să tindem la această țintă şi să facem în aşa fel încât nimeni să nu rămână singur, nimeni să nu se simtă exclus şi abandonat”, scrie Papa în finalul Mesajului.
În mod obișnuit, în luna februarie Liturgia ne face să schimbăm şi pasul celebrărilor: de la Timpul de peste an vom trece la Timpul Postului Mare. Miercuri, 17 februarie, cu ritul impunerii cenușii, vom începe acest drum care ne cheamă la convertire, îndemnându-ne să ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima şi să ne lăsăm împăcați cu El. Timpul Postului Mare ne oferă o întâlnire specială cu Isus contemplat în suferințele sale pe drumul Crucii, cu invitația la o convertire autentică şi însușirea unui stil mai auster de viață, premise necesare pentru a putea sărbători cu vieți reînnoite Învierea Domnului.
Pentru a ajunge la bucuria pascală, la coroana slavei, este necesară stăruința în rugăciune, printr-o ascultare atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi de sinceritate în post, pentru că abstinența de la mâncare, sau de la ceva la care ținem mai mult, ne poate ajuta să părăsim haina veche a păcatelor noastre.
La aceste două practici trebuie să adăugăm o a treia: pomana. Faptele de caritate ne trimit direct la Milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Numai când vom fi capabili să se apropiem de necesitățile şi de suferințele fraților noștri vom reuși să imităm, în măsura posibilităților noastre, bunătatea plină de milostivire a Dumnezeului nostru. Sfântul Leon cel Mare, în una din predicile sale pentru Postul Mare, scrie: „Faptele iubirii pot fi foarte diferite şi, astfel, datorită acestei diversități, toți creștinii buni pot să se exercite în ele, nu numai cei bogați şi puternici, ci inclusiv oamenii obișnuiți şi chiar cei săraci; în felul acesta, cei care sunt inegali datorită capacității lor de a face pomană sunt asemănători prin iubirea cu care o fac” (Predica 6).
La câteva zile după începerea Postului Mare, se celebrează sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru Apostolul (22 februarie), am putea spune o nouă întâlnire între Petru şi Cristos, care îi încredințează misiunea de a „paște oile sale” (cf. In 21): „a paşte” înseamnă tocmai a conduce turma, a o călăuzi pe „drumul cel bun”, adică al evangheliei. „A paşte” înseamnă şi a păzi, a ține turma unită. În realitate, Isus este adevăratul şi unicul Păstor care îşi conduce turma. Dar a voit să încredințeze apostolilor săi, şi într-un mod special lui Petru, misiunea de a învăța, a conduce şi a ține unită turma sa, adică Biserica. Exercitarea acestei puteri se face de la o „Catedră”, simbolul misiunii lui Petru, care i-a fost încredințată de Mântuitorul imediat după Înviere.
Doresc tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină întâlniri cât mai rodnice cu Cristos: cu toții împreună putem progresa în credință şi în întâlnirile noastre cu Cristos, prin rugăciune şi ascultarea Cuvântului său, profitând mai ales de climatul pe care ni-l oferă Timpul Postului Mare.
Cu binecuvântare arhierească!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 2/2021, Anul XXXII, p. 3-4.
