În cadrul catehezei din 6 noiembrie 2019, Papa Francisc a pornit de la discursul lui Paul din Areopag, spunând că acesta este un exemplu de inculturare a credinței la Atena și îndemnându-ne să construim punți cu ajutorul culturii.
Sfântul Părinte precizează la început că „după încercările trăite la Filippi, Tesalonic și Bereea, Paul ajunge la Atena (…). Acolo sufletul apostolului «s-a umplut de indignare văzând că cetatea era plină de idoli» (Fap 17,16)”. Papa Francisc arată că „acest «impact» cu păgânismul, în loc să-l facă să fugă, îl determină [pe Paul] să creeze o punte pentru a dialoga cu această cultură”.
În continuare, Papa a spus că „Paul alege să se familiarizeze cu orașul și începe astfel să frecventeze locurile și persoanele cele mai importante. Merge la sinagogă, simbolul vieții de credință; merge în piață, simbolul vieții citadine; merge la areopag, simbolul vieții politice și culturale. Îi întâlnește pe evrei, pe filosofii epicurieni și stoici, și pe mulți alții. (…) Merge să vorbească cu toți”. De asemenea, a mai menționat că „Paul nu privește orașul Atena și lumea păgână cu ostilitate, ci cu ochii credinței. Și astfel ne face să ne întrebăm cu privire la modul nostru de a privi orașele noastre: le observăm cu indiferență? Cu dispreț? Sau cu credința care recunoaște pe fiii lui Dumnezeu în mijlocul mulțimilor anonime?”
„Paul alege privirea care îl determină să deschidă o breșă între Evanghelie și lumea păgână. În centrul uneia din instituțiile cele mai celebre din lumea antică, Areopagul, realizează un exemplu extraordinar de inculturare a mesajului credinței: îl vestește pe Isus Cristos unor adoratori de idoli, și nu o face agresându-i, ci făcându-se «pontif, constructor de poduri» (Omilie la Sfânta Marta, 8 mai 2013)”, a mai spus Suveranul Pontif.
„Paul pornește de la altarul orașului dedicat unui «Dumnezeu necunoscut» (Fap 17,23) (…). Tocmai această prezență Paul caută să o dezvăluie: «cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc» (Fap 17,23).”
Mai departe, Sfântul Părinte a arătat cum „pentru a revela identitatea Dumnezeului pe care atenienii îl adoră, apostolul pornește de la creație, adică de la credința biblică în Dumnezeul revelației, pentru a ajunge la răscumpărare și la judecată, adică la mesajul propriu-zis creștin. (…) Paul ajunge astfel la kerygmă și face aluzie la Cristos, fără a-l numi, definindu-l drept «omul rânduit pentru aceasta, dând garanţie tuturor prin aceea că l-a înviat din morţi» (Fap 17,31)”.
Papa Francisc a subliniat faptul că această ultimă afirmație a apostolului „găsește o piedică: moartea și învierea lui Cristos apăreau drept «o nebunie» (1Cor 1,23) și trezesc disprețul și derâderea”. Totuși, predica lui Paul are și roade, pentru că sunt „câțiva [care] aderă la cuvântul său și se deschid credinței. Printre aceștia, Denis, membru al areopagului, și o femeie, Damaris. Și la Atena, Evanghelia se înrădăcinează și poate vorbi pe două voci: cea a bărbatului și cea a femeii!”
Să cerem și noi astăzi Duhului Sfânt să ne învețe să construim punți cu ajutorul culturii.
Actualitatea creştină, nr. 4/2022, Anul XXXIII, p. 23.
