Atmosfera sărbătorilor pascale este cu totul specială. Celebrările acestor sărbători atât de emoționante și dătătoare de pace sufletească sunt însoțite de lumina strălucitoare a zilelor, de vegetația multicoloră a parcurilor, a pădurilor și a câmpurilor, de zumzetul plin de viață al gâzelor și ciripitul încântător al păsărilor. Într-o astfel de atmosferă, Învierea Mântuitorului, Înălțarea Lui plină de măreție în slava cerească și Revărsarea Duhului Sfânt asupra noastră capătă o putere de semnificație aparte. În sufletele și în viețile noastre care au cunoscut rănile păcatului, precum și urmele răutății și ale disprețului celor pe care convertirea noastră i-a părăsit, se revarsă plinătatea harului Învierii Domnului și sunt transformate de lucrarea dătătoare de lumină și de viață a Duhului Sfânt.
Simțind în adâncul ființelor noastre înnoirea, harul învierii, se trezește în noi un sentiment de bucurie și de recunoștință. O cântare care exprimă cel mai bine ceea ce simțim în aceste zile de har este cea intonată de ființele (îngeri și oameni) care, potrivit Cărții Apocalipsei, înconjoară tronul lui Dumnezeu și pe cel al Mielului. Atunci când glasul din cer a proclamat: Acum au venit mântuirea și puterea, împărăția Dumnezeului nostru și puterea Unsului său, pentru că a fost aruncat afară acuzatorul fraților noștri; ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața până la moarte, mulțimile din jurul tronului divin au început să intoneze pline de mulțumire și recunoștință: Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ești și care erai, căci ai instaurat puterea ta cea mare și ai început să domnești. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia ta și timpul ca cei morți să fie judecați și să dai răsplată slujitorilor tăi, profeților, și sfinților și celor care se tem de numele tău, mici și mari, și să-i nimicești pe cei care distrug pământul.
După un astfel de elogiu, mulțimile nu pot să nu se întrebe: Cine nu se va teme, Doamne, și nu va preamări numele tău? Căci numai tu ești sfânt! Toate națiunile vor veni și se vor prosterna înaintea ta pentru că ai făcut cunoscute judecățile tale. Într-adevăr, cine nu se va teme și nu va preamări acum Numele Domnului?
Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ești și care erai./ Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia ta/ și timpul ca cei morți să fie judecați/ și să dai răsplată slujitorilor tăi, profeților și sfinților/ și celor care se tem de numele tău,/ și să-i nimicești pe cei care distrug pământul. (Ap 11,17-18)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 5/2022, Anul XXXIII, p. 24.
