„Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora noastră maica pământ, care ne susține și ne conduce, și produce diferite roade cu flori colorate și iarbă”.
Sunt cuvintele Sfântului Francisc din Assisi, din Cântul creaturilor, cuvinte pe care Papa Francisc le citează la începutul recentei sale Scrisori enciclice Laudato si’ (Lăudat să fii), despre îngrijirea casei comune, adică a creației lui Dumnezeu.
„Această soră protestează pentru răul pe care i-l provocăm din cauza folosirii iresponsabile şi a abuzului bunurilor pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Am crescut crezând că eram proprietarii şi dominatorii săi, autorizaţi să o prădăm. Violenţa care există în inima umană rănită de păcat se manifestă şi în simptomele de boală pe care le simţim în sol, în apă, în aer şi în fiinţele vii. Pentru aceasta, printre săracii cei mai abandonaţi şi maltrataţi este pământul nostru asuprit şi devastat, care „geme şi îndură durerile naşterii” (Rom 8,22). Uităm că noi înşine suntem pământ (cf. Gen 2,7). Însuşi trupul nostru este constituit din elementele planetei, aerul său este cel care ne dă respiraţie şi apa sa ne dă viaţă şi ne răcoreşte.” (Laudato si’, nr. 2)
Preocuparea, grija pentru creație, pentru tot ceea ce ne înconjoară, ocrotirea mediului natural este o provocare pentru întreaga omenire. Mai ales astăzi, când se vorbește atât de mult despre încălzirea globală, despre distrugerea stratului de ozon, despre defrișările excesive. Adesea este „uitat”, de exemplu, faptul că pădurile contribuie la menținerea unui echilibru existențial natural, care este indispensabil vieții. Distrugerea lor, accelerează procesul de pustiire cu urmări periculoase pentru rezervele de apă și implicit bunăstarea viitoare.
Papa Francisc, printr-o Scrisoare din 6 august, adresată cardinalilor Peter Turkson – preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace – și Kurt Koch – președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, preocupat de această criză ecologică prin care trece omenirea, a instituit Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, care se celebrează în fiecare an în prima zi a lunii septembrie, în sintonie cu Biserica Ortodoxă.
De altfel, inițiativa a fost sugerată în mod expres de mitropolitul Ioan de Pergamo, delegat al Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului, cu ocazia prezentării în Vatican a Enciclicei Laudato si’. Mitropolitul Ioan amintea atunci că în Patriarhia Ecumenice, începând din 1989, se celebrează pe 1 septembrie o Zi de rugăciune pentru mediul înconjurător. „Nu ar putea deveni o zi de rugăciune pentru toți creștinii? Acest lucru ar marca un pas înainte pentru o mai mare apropiere între noi”, a afirmat Mitropolitul, subliniind și faptul că grija pentru mediul înconjurător poate deveni un punct fundamental al „ecumenismului existențial”, adică al efortului comun în ceea ce privește problemele care preocupă omenirea în zilele noastre.
Această zi – după cum subliniază Sfântul Părinte – le va oferi credincioșilor și comunităților creștine oportunitatea de a reînnoi chemarea la vocația proprie omului de a fi custode al lumii create și de a mulțumi lui Dumnezeu pentru lucrurile minunate pe care le-a creat și în același timp de a cere iertare pentru păcatele comise împotriva creației.
Papa vorbește chiar de o „convertire ecologică”. Spune Sfântul Părinte: „criza ecologică este un apel la o profundă convertire interioară. Totuşi trebuie să recunoaştem şi că unii creştini angajaţi şi dedicaţi rugăciunii, cu pretextul realismului şi al pragmatismului, adesea fac glume pe seama preocupărilor faţă de mediu. Alţii sunt pasivi, nu se decid să schimbe propriile obiceiuri şi devin incoerenţi. Aşadar le lipseşte o convertire ecologică, ce comportă a lăsa să iasă în evidenţă toate consecinţele întâlnirii cu Isus în relaţiile cu lumea care îi înconjoară. A trăi vocaţia de a fi păzitori ai lucrării lui Dumnezeu este parte esenţială a unei vieţi virtuoase, nu constituie ceva opţional şi nici un aspect secundar al experienţei creştine.” (Laudato si’, nr. 217)
Celebrarea Zilei mondiale de rugăciune pentru îngrijirea creației la aceeași dată cu Biserica Ortodoxă „va fi – spune Papa Francisc în scrisoarea din 6 august – o ocazie propice pentru a mărturisi comuniunea noastră crescândă cu fraţii ortodocşi. Trăim într-un timp în care toţi creştinii înfruntă provocări identice şi importante, la care, pentru a fi credibili şi eficienţi, trebuie să dăm răspunsuri comune”. Cu siguranță, în viitor, se vor organiza diferite inițiative pentru a marca această Zi mondială. Dar nu trebuie să așteptăm o zi din an pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darul creației și pentru a conștientiza responsabilitatea noastră față lumea creată. Putem, de exemplu, să recităm oricând, în familie sau împreună cu colegii de muncă sau de şcoală, rugăciunea pe care chiar Papa Francisc o propune în încheierea enciclicei Laudato si’.
Rugăciune creştină cu creaţia
Te lăudăm, Tată, cu toate creaturile tale,
care au ieşit din mâna ta puternică.
Sunt ale tale şi sunt pline de prezenţa ta
şi de duioşia ta.
Lăudat să fii!
Fiule ale lui Dumnezeu, Isuse,
de tine au fost create toate lucrurile.
Ai luat formă în sânul matern al Mariei,
te-ai făcut parte a acestui pământ
şi ai privit această lume cu ochi omeneşti.
Astăzi eşti viu în fiecare creatură
cu gloria ta de înviat!
Lăudat să fii!
Duhule Sfânt, care cu lumina ta
orientezi această lume spre iubirea Tatălui
şi însoţeşti geamătul creaţiei,
tu trăieşti şi în inimile noastre
pentru a ne stimula spre bine.
Lăudat să fii!
Doamne Dumnezeule, Unul şi Întreit,
comunitate minunată de iubire infinită,
învaţă-ne să te contemplăm
în frumuseţea universului,
unde totul ne vorbeşte despre tine.
Trezeşte lauda noastră şi recunoştinţa noastră
pentru fiecare fiinţă pe care ai creat-o.
Dăruieşte-ne harul de a ne simţi intim uniţi
cu tot ceea ce există.
Dumnezeu al iubirii, arată-ne locul nostru
în această lume
ca instrumente ale afectului tău
faţă de toate fiinţele de pe acest pământ,
pentru că niciuna dintre ele nu este uitată de tine.
Luminează-i pe stăpânii puterii şi ai banului
pentru ca să nu cadă în păcatul indiferenţei,
să iubească binele comun, să-i promoveze pe cei slabi,
şi să aibă grijă de această lume în care locuim.
Săracii şi pământul strigă:
Doamne, ia-ne pe noi cu puterea ta şi lumina ta,
pentru a ocroti fiecare viaţă,
pentru a pregăti un viitor mai bun,
ca să vină împărăţia ta
de dreptate, de pace, de iubire şi de frumuseţe.
Lăudat să fii!
Amin.
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de Bucureşti
Editorial, Actualitatea Creștină, nr. 9 /2015
