Luna august – luna contemplării strălucirii Cerului
Ciclul naturii săvârșește în mod de neoprit propriul curs şi, de câteva săptămâni, ne găsim din nou în situația de a ne bucura de anotimpul estival, a cărui inimă sunt lunile iulie şi august. Este timpul zilelor frumoase şi calde, singurele luni în care şcolile sunt închise (cu excepția celor care au bacalaureatul sau examene de admitere). Elevii, studenții, profesorii se odihnesc după un an scolastic întreg, acesta din urmă marcat, din păcate, din nou deseori de „învățământul la distanță”, fără contactul uman, fundamental nu numai pentru învățarea diferitelor discipline, dar mai ales pentru a învăța „materia” principală care se învață numai la școală: educația la viață, la a trăi împreună cu alții, sub semnul respectului şi al solidarității.
Totuși, vara aceasta va fi foarte importantă nu numai pentru copiii noștri – elevi şi studenți – dar şi pentru fiecare dintre noi. După încă un an de când suntem răvășiți de pandemie şi de consecințele sale, cu dorința ca eforturile duse de campania de vaccinare să producă roadele mult sperate, vrem să-l invocăm pe Domnul pentru ca în aceste luni, până în septembrie, când vom reveni la activitățile obișnuite, fiecare dintre noi să poată avea oportunitatea de a găsi timpul cu adevărat de odihnă, pentru reîncărcarea „bateriilor” şi pentru reîmprospătarea forțelor. O perioadă, scurtă sau mai lungă, oricum ar fi ea, în timpul căreia fiecare – copil, tânăr, adult sau persoană în vârstă, împreună cu cei dragi şi cu prietenii – să poată să se întoarcă să viziteze un loc de pace, de seninătate şi de armonie cu Creaţia. Va fi modul cel mai bun pentru „a ne scoate din priza” acestui interminabil timp de Covid, care prea mult ne-a tulburat, propunându-ne numai imagini de boală, moarte, singurătate, dificultăți şi nesiguranță economică.
La 6 august vom celebra sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Cristos. Ne vom lăsa, aşadar, purtați de Isus pe muntele cel înalt împreună cu Apostolii Petru, Iacob şi Ioan. Astfel încât, de-a lungul zilelor noastre, în momentele de rugăciune şi în cele în care vom avea ocazia să contemplăm natura care ne înconjoară, vom căuta să ne ridicăm şi să ne apropiem tot mai mult de Mântuitorul.
Să ascultăm Cuvântul său urmând invitația explicită, pe care tocmai pe Tabor a adresat-o Dumnezeu celor trei Apostoli: „Acesta este Fiul meu prea iubit: de El să ascultați!” (Mc 9,7).
Revista care se publică la Editura Presa Bună din Iaşi, De la Răsărit la Apus, ne poate fi de mare ajutor să ascultăm Cuvântul, care va fi pentru noi Lumina cu care vom putea „să coborâm din nou de pe munte” transformați şi transfigurați, vom putea reveni în „valea” vieții noastre obișnuite, pentru a putea relua cu mai multă încredere şi iubire slujirea noastră generoasă în favoarea familiei şi a fraților şi surorilor noastre.
Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, cea mai veche sărbătoare mariană, revine în fiecare an în inima verii, la mijlocul lunii august. Este o oportunitate de a urca din nou împreună cu Maria la înălțimile spiritului, unde putem respira aerul pur al vieții supranaturale și să contemplăm cea mai autentică frumusețe, cea a sfințeniei.
Atmosfera sărbătorii este pătrunsă de bucuria Paștelui. „Astăzi, Fecioara Maria se ridică la ceruri: bucuraţi-vă, căci ea domneşte alături de Cristos în veci! Aleluia!” – așa cântă antifonul de la Magnificat, la recitarea Vesperelor în seara sărbătorii.
Acest anunț ne vorbește despre un eveniment complet unic și extraordinar, dar care este destinat să umple inima fiecărei ființe umane de speranță și fericire. Maria este de fapt primul rod al omenirii noi, creatura în care misterul lui Cristos – întrupare, moarte, înviere, înălțare la cer – a avut deja efect deplin, răscumpărând-o de la moarte și transferându-i trupul și sufletul în împărăția vieții nemuritoare. Din acest motiv, Fecioara Maria, așa cum ne amintește Conciliul Vatican II, este pentru noi un semn de speranță și mângâiere sigură (cf. Lumen Gentium, 68).
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne îndeamnă, aşadar, să ne ridicăm privirea din nou spre Rai. La începutul lunii am fost „transportați” pe Tabor. Acum ne ridicăm ochii spre Maria care intră în Taborul veşnic – Cerul. Nu un cer făcut din idei abstracte, nici măcar un cer imaginar creat de artă, ci cerul realității adevărate, care este Dumnezeu însuși: Dumnezeu este cerul. Și El este scopul nostru, scopul și casa veșnică, din care venim și spre care tindem.
În faţa spectacolului trist al atâtor bucurii false și, în același timp, cu atâta durere şi nelinişte din cauza pandemiei, care se răspândește în toată lumea, trebuie să învățăm de la Maria să devenim semne de speranță și consolare, şi trebuie să anunțăm cu viața noastră învierea lui Cristos. Şi aceasta este motiv de bucurie.
Privind-o pe Maria ridicată la cer, înțelegem mai bine că viața noastră de fiecare zi, deși marcată de încercări și dificultăți, curge ca un râu spre oceanul divin, spre plinătatea bucuriei și a păcii. Înțelegem că moartea noastră nu este sfârșitul, ci intrarea într-o viață care nu cunoaște moartea. Plasarea noastră la orizontul acestei lumi este o înviere la zorii lumii celei noi, ale zilei veșnice. Ceea ce trebuie să constituie un motiv de bucurie sufletească!
Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc să se regăsească în aceste momente de bucurie şi de înălțare sufletească cu ajutorul acestor două sărbători din luna august.
Vă doresc zile frumoase de bucurie şi de odihnă tuturor celor care vă aflați în diferitele locuri de concediu şi de vacanţă, precum şi celor care n-au putut să plece în vacanţă, în special bolnavilor, persoanelor singure şi celor care asigură în aceste zile de sărbătoare servicii indispensabile pentru comunitate.
Tuturor vă împart din inimă binecuvântarea arhierească!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 8/2021, Anul XXXII, p. 3-4.
