„Dacă principiile morale care stau la baza procesului democratic nu se bazează, la rândul lor, pe nimic altceva mai solid decât consensul social, atunci fragilitatea procesului devine cât se poate de evidentă. Aici se află adevărata provocare la adresa democrației.”
– Papa Benedict al XVI-lea, 17 septembrie 2010, Westminster Hall
Anul 2024, fiind an electoral, ne oferă un prilej în plus pentru a reflecta asupra importanței gândirii critice, dar și a educației civice. În septembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea susținea că „fiecare generație, în timp ce încearcă să promoveze binele comun, trebuie să se întrebe din nou și din nou: Care sunt exigențele pe care guvernele le pot impune în mod rezonabil cetățenilor și cât de mult pot fi extinse? La ce autoritate se poate apela pentru a rezolva dilemele morale? Aceste întrebări ne conduc direct la fundamentele etice ale discursului civil”.
Educația civică e esențială. Ea este, în primul rând, educație pentru responsabilitate și ar trebui să contribuie la o conștientizare cât mai extinsă a faptului că între individ și societate există un raport permanent de interdependență. Totodată, ar trebui să ajute la combaterea în plan social a apatiei și fatalismului, învățându-ne că depinde de fiecare dintre noi ce anume progresează și cât de departe. Nu este suficient însă ca educația civică să vizeze dobândirea de către elev a cunoașterii drepturilor și obligațiilor pe care fiecare cetățean le are; rolul ei ca disciplină predată în școli ar trebui să vizeze și dobândirea unor deprinderi și atitudini la baza cărora se află importante valori morale.
Trăim astăzi într-o epocă a tehnologiei și avem tendința de a considera avansul în acest domeniu drept progres autentic general, însă adevărata evoluție este cea interioară a fiecărui individ, care se traduce prin fapte responsabile și generoase pentru binele comun. Paragraful nr. 2239 din Catehismul Bisericii Catolice se referă clar la datoria cetățenilor de a contribui, alături de autoritățile civile, la binele societății într-un spirit de adevăr, dreptate, solidaritate și libertate. Iar „…coresponsabilitatea pentru binele comun comportă moralmente […] exercitarea dreptului de vot” (paragraful nr. 2240).
Educația civică și gândirea critică ar trebui să meargă mână-n mână. Un cetățean responsabil își va dori mereu să fie bine informat pentru a putea judeca în mod corect realitatea și pentru a acționa cu maximă luciditate. Creștinul știe că se poate baza și pe ajutorul Duhului Sfânt pentru a discerne și mai știe că omul se cunoaște după fapte, iar credința fără fapte e zadarnică. Nu jurămintele pe Biblie, promisiunile electorale și vorbele mai mult sau mai puțin meșteșugite ale politicienilor, ci atitudinea și faptele lor concrete de fiecare zi sunt un indicator al onestității și consecvenței cu care lucrează (sau nu!) în slujba binelui comun.
Se spune că singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic. E vital să îi învățăm asta pe copii și tineri, mai ales în țara lui „Merge și-așa”!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 5/2024, Anul XXXV, p. 16.
