Osservatore Romano, 5 ianuarie 2021, p. IV
„Dorinţa nestăpânită de cărţi”
Inter folia fructus – „între frunze sunt fructele / între foi sunt roadele”, spune o veche maximă latină, folosită şi azi în sens metaforic pentru a sublinia tezaurul de cultură aflat între paginile cărţilor de valoare. Înţelepciunea cuprinsă între foile îngălbenite ale unui manuscris trebuie ocrotită, la fel ca şi bogăţia spirituală care impregnează paginile unei cărţi rare. Din păcate, unde sunt comori nu lipsesc nici prădătorii – în cazul cărţilor, nu lipsesc cei care vor să ţină numai pentru ei roadele apetisante ale bibliotecilor. Acestui păcat deloc nou şi încă foarte activ, istoricul italian Lucio Coco i-a dedicat recent un studiu intitulat Contro i ladri di libri. Maledizioni e anatemi („Împotriva hoţilor de cărţi. Blesteme şi anateme”, Florenţa 2020).
Infracţiunea furtului de cărţi este strâns legată de „dorinţa nestăpânită de a le avea”, arată în prefaţă Edoardo R. Barbieri, care aminteşte cum Antonio Brucioli, dedicându-i în 1532 traducerea italiană a Bibliei regelui François I al Franţei, îi sugera să pună cartea printre comorile Coroanei, închizând-o într-un loc sigur, aşa cum făcuse Alexandru cel Mare cu opera lui Homer. Elogiul cărţii, înţeleasă nu ca obiect cu o valoare materială în sine, ci ca depozitară a cunoaşterii, este de mult un topos literar.
Intrând pe terenul întunecat al furtului de cărţi, Coco arată că actul priveşte mai ales marile biblioteci. În Antichitate, bibliotecile erau pradă de război: consulul roman Lucius Cornelius Sulla, de pildă, după cucerirea Atenei în anul 86 î.C., a adus la Roma biblioteca lui Aristotel, de ea folosindu-se apoi şi Cicero. Pentru a preveni furtul de cărţi, de-a lungul istoriei s-a recurs la blesteme şi anateme, cea mai veche atestare însoţind o donaţie din partea prinţesei Theodetrude către Abaţia Saint-Denys în 627 d.C.: „Blestematul care ar face aceasta să ajungă în fundul iadului şi acolo să îndure caznele alături de Iuda, iar păcatul lui să cadă asupra fiilor lui şi a casei lui.” Chiar şi papi cum ar fi Clement al XI-lea sau Benedict al XIV-lea au luat atitudine, ameninţând cu excomunicarea ipso facto pe cei care ar fi furat cărţi din biblioteci ale Bisericii.
Traducere și adaptare de Liana Gehl după Gabriele Nicolò
Actualitatea creştină, nr. 2/2021, Anul XXXII, p. 7.
