Cu bucurie, Biserica îl întâmpină pe Papa Leon al XIV-lea!
În aceste prime zile ale unui nou pontificat, multe gânduri ne trec prin minte, unele inspirate de ceea ce citim în presă sau vedem la știrile de la televizor. Dar există și alte gânduri, reflecții pur interioare. Așa cum fiecare dintre noi are amintiri personale despre modul în care Papa precedent ne-a influențat gândirea și călătoria spirituală, și așa cum noi am auzit atâtea comentarii sau am citit în ziare și reviste diferite reflecții despre Papa Francisc, după ce a fost chemat la Tatăl nostru, cred că este locul potrivit pentru a împărtăși câteva gânduri inițiale despre ceea ce înseamnă pentru noi venirea unui nou papă în viața noastră spirituală și temporală.
Alegerea cardinalului Robert Francis Prevost ca succesor al Sfântului Petru, care și-a luat numele de Leon al XIV-lea, a fost un eveniment mediatic global, devenind rapid o competiție între credincioșii din multe medii geografice și sociale, pentru a spune că el le aparține: „Un papă american!”; „Un cetățean din Peru!”; „Un nativ din Chicago!”; „Un papă cu rădăcini creole în New Orleans!”; „Un om ferm al curiei din Roma!”; „Un reprezentant al ordinului augustinian!”
În alte părți, presa seculară a acoperit evenimentul în mod exhaustiv, oferind tot felul de interpretări ale alegerii numelui papal, de la „este un socialist, un om al sindicatelor, ca Leon al XIII-lea”, până la vocile stridente ale conspiratorilor – „este omul lui Trump”.
Când lăsăm deoparte tot acest vacarm pentru a reflecta personal asupra acestui moment important, vedem cum Duhul Sfânt lucrează cu adevărat în Biserică, deoarece nimeni nu bănuia că alegerea Conclavului se va fixa asupra Papei Leon al XIV-lea.
Duhul Sfânt ne surprinde totdeauna! Și ne-a surprins și de data aceasta!
Cardinalul Robert Francis Prevost era probabil cel mai puțin așteptat dintre candidații la tronul papal. Succesorul cu numărul 267 al lui Petru și, spre deosebire de predecesorii săi, nu și-a făcut debutul pe balconul Vaticanului cu fraze de efect sau cu impact popular. Fumul alb care a oprit ceasul la ora 18:08 în ziua de 8 mai, sărbătoarea Sfintei Fecioare de la Pompei, a declanșat entuziasmul mulțimilor adunate în Piața Sfântul Petru și din întreaga lume.
Primele cuvinte ale Papei Leon XIV a fost salutul pascal: „Pacea să fie cu voi!”
Noul Pontif a vorbit în primul rând despre pace „dezarmată”, fraternitate, punți între oameni, despre un Dumnezeu care ne iubește pe toți și despre Cristos care merge alături de noi ținându-ne „de mână”.
El ne-a invitat să fim „fără teamă”; a recitat Ave Maria împreună cu cei peste 100.000 de oameni adunați în marea piață a Sfântului Petru.
Un debut care a dat impresia unui papă eclezial, un preot adevărat, foarte reflexiv și calm.
Dar evenimentele ne vor arăta cine este cu adevărat „primul papă american” și o vor face imediat, având în vedere situația globală dificilă și complexă în care își începe pontificatul Papa, care l-a menționat de două ori pe Papa Francisc, dar de care va fi cu siguranță diferit. Pentru că niciun papă nu este egal cu altul, chiar dacă toți sunt uniți în semnul credinței. Dar papii sunt și oameni, fiecare cu propria istorie, mentalitate, cultură și experiență de viață.
Și apoi pentru că, în ciuda ritualului Conclavului și a expresiei „Habemus Papam” de o mie de ani, Biserica Romană este capabilă să fie mereu ea însăși de-a lungul secolelor, dar în același timp mereu nouă și reînnoită în funcție de vremuri, punct de referință în lume „in saecula saeculorum”.
Cu toții auzim deseori de Papa, îl vedem la televizor, îi ascultăm predicile sau discursurile, ne rugăm pentru el la fiecare Liturghie. Dar v-ați întrebat vreodată ce înseamnă, cu adevărat, Papa pentru noi, ca Biserică, și care este raportul său cu lumea întreagă?
Papa, mai întâi de toate, este păstorul suprem al Bisericii Catolice. El este succesorul Sfântului Petru, cel căruia Isus i-a spus: „Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16,18). Această promisiune a lui Isus continuă să se împlinească, pentru că fiecare papă care vine după Petru păstrează vie credința apostolică, aceeași credință pe care o mărturisim și noi astăzi.
Pentru noi, credincioșii catolici, Papa este ca un tată spiritual. De fapt, cuvântul „papă” vine din latină și înseamnă chiar „tată”. El ne îndrumă în credință, ne întărește în speranță și ne cheamă mereu la iubire – față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. Când ne simțim dezorientați sau neliniștiți de ceea ce se întâmplă în lume, glasul Papei este un glas de pace, de lumină și de adevăr.
Dar Papa nu este important doar pentru noi, catolicii. El este și o voce pentru întreaga lume – o voce care cheamă la pace, la dreptate, la solidaritate. Gândiți-vă doar cât de des Papa vorbește despre săraci, despre cei marginalizați, despre oameni fugiți din calea războaielor, despre protejarea creației. Chiar și cei care nu sunt creștini îl ascultă și îl respectă, pentru că el vorbește din iubire și cu inima deschisă tuturor.
Un alt lucru minunat este că Papa nu conduce Biserica de sus, cu autoritate rece, ci cu umilință și slujire. Papa Francisc, de exemplu, ne-a arătat mereu chipul unui păstor care merge în mijlocul oilor, care suferă cu cei care suferă, care plânge cu cei care plâng și care se roagă pentru toți. Prin el, simțim că Biserica este aproape de noi. Și suntem siguri că și succesorul său, Papa Leon al XIV-lea va călca pe urmele sale.
Papa este un dar al lui Dumnezeu pentru Biserică. El ne ține uniți, ne îndeamnă la sfințenie și ne amintește că suntem parte dintr-o familie mare – familia Bisericii lui Cristos, răspândită în întreaga lume. De aceea trebuie să ne rugăm mereu pentru Papa, pentru sănătatea și înțelepciunea sa, și să-l ascultăm cu inima deschisă. Pentru că acolo unde este Papa, acolo este și Biserica. Și acolo unde este Biserica, acolo este Cristos, viu și prezent în mijlocul nostru.
Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, vă rog să-l însoțiți cu rugăciunea pe păstorul suprem al Bisericii și păstorul nostru al tuturor!
Să ne rugăm pentru Papa nostru Leon:
Domnul să-l păzească,
să-i dăruiască sănătate,
să-l facă fericit pe pământ,
și să nu-l dea în mâinile dușmanilor săi. Amin.
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 6/2025, Anul XXXVI, p. 3-4.
