Papa vorbeşte despre gradualitatea necesară în pastorație, despre importanța discernământului, despre norme și despre circumstanțele atenuante în care se găsesc persoanele rănite, cu scopul de a le conduce cu iubire la adevărul revelat.
În capitolul al VIII-lea din Amoris laetitia intitulat „Însoțirea, discernerea și integrarea fragilității”, Papa Francisc face apel la logica milostivirii pastorale şi la discernământul pastoral faţă de acele situaţii care nu corespund planului lui Dumnezeu cu privire la căsătorie şi familie. Cele trei verbe – a însoți, a discerne și a integra – descriu acţiunea pe care Biserica o desfăşoară prin păstori şi organisme proprii faţă de persoanele rănite de plaga divorţului, față de cele rămase în păguboasa nehotărâre de a celebra taina cununiei, în concubinaj, ori de cele care pretind a fi familie fără a îndeplini criteriul fundamental oferit de Cartea Genezei: „bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi nu vor mai fi doi, ci un singur trup” (Gen 2,24).
Discernământul aduce cu sine atenţie şi grija „de a evita deciziile care nu țin cont de complexitatea diverselor situații” şi de a cântări „modul în care persoanele (rănite) trăiesc și suferă pentru condiția lor” (AL 296). Integrarea are în vedere comuniunea eclezială. Inclusiv persoanele rănite pot găsi o cale de a lua parte la viaţa Bisericii (a parohiei), după cum sunt obiectul milostivirii „nemeritate, necondiționate și gratuite” (AL 297).
Sfântul Părinte afirmă: „Înţelegerea situaţiilor excepţionale nu înseamnă nicidecum umbrirea idealului deplin şi nici minimalizarea exigenţelor pe care Isus ni le propune. Efortul de a consolida căsătoriile, de a preveni rupturile, este mai important decât o pastorație a eşecurilor” (AL 307). Însă cultivarea idealului nu înseamnă abandonarea persoanelor rănite. Papa îndeamnă: „Îi invit pe credincioșii care trăiesc situații complicate să apeleze cu încredere la păstori ori la acei laici devotaţi Domnului. Chiar dacă nu vor primi de la ei mereu confirmarea ideilor și a dorințelor lor, vor primi în mod sigur o lumină care să-i ajute să înțeleagă mai bine cum să urmeze un parcurs de creştere personală.”
În final, o precizare extrem de importantă: parcursul nu duce neapărat la primirea Sfintei Împărtăşanii. Dumnezeu dăruieşte mântuirea în diferite moduri, chiar şi celor ce trăiesc în situaţii contradictorii. Îngrijirea pastorală trebuie să se întemeieze în adevăr şi iubire.
În afară de împărtăşirea sacramentală există multe alte moduri de a intra în comuniune cu Dumnezeu, comuniune care se celebrează mereu în credinţă, în speranţă şi în caritate.
Actualitatea creştină, nr. 1/2022, Anul XXXIII, p. 22.
