„Nu te teme, căci eu sunt cu tine” (Is 43,5). A comunica speranţă şi încredere în timpul nostru. Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, 28 mai 2017. Un stil comunicativ deschis, constructiv şi creativ, care să favorizeze cultura întâlnirii.
Text: Pr. Francisc Doboş
Mintea și viața noastră-i ca o moară care nu se oprește niciodată. Macină în permanență. Comunicarea, viața noastră, gândurile, cuvintele, privirea, gesturile, ecranul computerului, wall-ul de facebook, canalul (uneori haznaua) TV, filmele, frământările. Până și respirația noastră macină ceva fără încetare. Grâu sau neghină? Binele sau răul, lumina sau întunericul? La voi ce macină?
A comunica (a măcina) speranță și încredere azi este provocarea lansată de Papa Francisc în mesajul său pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din 2017 (celebrată la 28 mai).
Dar cum să facem asta când bracking news-ul minții și al ecranelor noastre ne face să măcinăm atât de des neghină?!
Mesajul este adresat nu doar „profesioniștilor în comunicare”, ci nouă, tuturor. Oricine și orice poate deveni astăzi foarte rapid viral prin „grâu”, dar mai ales prin „neghină”. Conflictele, dezastrele, frica se viralizează imediat. Oricine azi are de-a dreptul în mână un canal modern de comunicare – smartphone-ul și facebook-ul. Ce facem cu instrumentul și cu mintea care macină prin el un conținut de primit și de transmis?
Într-o lume care macină prea multă neghină suntem îndemnați de mesajul Papei Francisc la o „comunicare constructivă care, refuzând prejudecățile față de celălalt, să favorizeze o cultură a întâlnirii”. Cum să facem? Ține de fiecare dintre noi să nu acordăm răului rolul de protagonist, nu doar în lucrurile mari, ci în evenimentele cele mai comune, de fiecare zi.
Pentru a focaliza adevăratul protagonist al prezentului și al sensului nostru avem nevoie de dioptria corectă și de lentile potrivite. Toată viața este o încercare de reglare a dioptriei. Cristos este pentru noi și lentila și protagonistul. El ne învață cum să citim și cum să fim citiți, ce să măcinăm și cum să fim măcinați spre viață. Asta nu înseamnă că nu vedem neghina, suferința și răul, ci că experimentându-le în noi și în afară nu le măcinăm (prea des), ci le dăm un sens, le dăm Sensul.
„Grâu sau neghină? Voi ce măcinați?”, de Francisc Doboș, în „Actualitatea creștină”, nr. 05/2017, Anul XXVIII, p. 9.
