„Omul este unica ființă în toată creația vizibilă care nu numai că este în stare să știe, dar și știe că știe, și din acest motiv se interesează de adevărul real a tot ceea ce îi iese în cale.”
– Ioan Paul al II-lea, Enciclica Fides et ratio, 14 septembrie 1998, nr. 25 (https://www.magisteriu.ro/fides-et-ratio-1998/)
Gândirea critică este acea gândire reflexivă și liberă ce ne permite să înțelegem legătura logică dintre idei, să facem judecăți clare, bine structurate și motivate. Ea nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa, de a analiza informația. Gândirea critică este, prin urmare, o abilitate valoroasă pentru toate aspectele vieții. Dacă învățăm cum să construim un argument, să judecăm credibilitatea unei surse sau să luăm o decizie prin anumite metode, nu va fi dificil să ne dăm seama cum să aplicăm toate acestea în diverse contexte.
Cu ajutorul gândirii critice formulăm întrebări pertinente, identificăm răspunsuri, alegem alternative pe baza unor justificări valide și luăm în mod atent, conștient, cele mai bune decizii, nu în stil impulsiv, „fie ce-o fi”. Ea este deci o competență importantă pentru rezolvarea problemelor, ajutându-ne totodată să fim și să rămânem obiectivi, să căutăm mereu informații și dovezi solide, să ajungem la concluzii bine întemeiate și să ne lepădăm de prejudecăți și părtiniri. În acest sens, ea se leagă de scepticism, deoarece ne determină să nu acceptăm informațiile fără a pune la îndoială veridicitatea lor. Însă aici nu este vorba despre a fi împotriva tuturor și a toate și de a nu crede nimic, ci mai degrabă despre capacitatea de a dezvolta propriul punct de vedere în urma verificării datelor.
Ceea ce facem/cum acționăm depinde direct de modul în care gândim. Există doar un singur mod corect de a gândi despre orice problemă dată? Nu. Dar majoritatea dintre noi am putea să facem asta mai bine, adică mai rezonabil, dacă (ne-)am pune întrebările potrivite.
În Fides et ratio (paragraful nr. 25), Ioan Paul al II-lea indica foarte clar: „Chiar viața cotidiană arată în ce măsură fiecare este interesat să descopere, dincolo de cele doar din auzite, cum stau într-adevăr lucrurile.” Făcând apel la lecția Sfântului Augustin, care scria în Confesiunile sale că a întâlnit mulți oameni care voiau să înșele, „dar care să fi voit să fie înșelați, nici unul”, Papa sublinia că „nimeni nu poate fi cu sinceritate indiferent față de adevărul științei sale”. Există însă o generație întreagă care la ora actuală continuă să repete cu înverșunare: „S-a spus la TV, deci e adevărat!”
Când înțelegem pe deplin care sunt beneficiile gândirii critice, înțelegem că ea face diferența dintre adevărat și fals și realizăm cu ușurință cât de importantă este. Într-o lume plină de știri false (fake news), zăpăcită de tot felul de teorii și în care manipularea este exercitată prin cele mai subtile forme și tactici, numai gândirea critică poate zădărnici eforturile propagandistice, numai gândirea critică ne mai salvează!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr.3/2024, Anul XXXV, p. 16.
